Ce este Acupunctura?

Acupunctura este o specialitate medicala, care face parte din domeniul vast al medicinei traditionale chineze. Acupunctura se studiaza in universitati de medicina din toata lumea, precum si in centre nationale de specialitate.

Izvoarele istorice o dateaza in urma cu cca 3500 ani, fiind folosita cu eficienta terapeutica si perfectionata in China. Acupunctura este o metoda terapeutica care realizeaza echilibrarea energetica a organismului bolnav precum si a organismului aparent sanatos ,dar tulburat din punct de vedere energetic.

Aceasta metoda de tratament  se aplica pacientilor dupa un prealabil diagnostic energetic computerizat.


Contact

Programul de lucru:
Luni-vineri - 9-21
Sambata - in functie de programari
Duminica – zi de odihna;
Telefon: 0744.266.088 / 0723.098.860


TEORIA CELOR 5 ELEMENTE


Cele cinci elemente se referã la cinci categorii din lumea naturalã, şi anume: apa, lemnul, focul, pãmântul şi metalul. Teoria lor considerã cã toate fenomenele din Univers corespund în Naturã unuia sau altuia dintre aceste elemente şi cã ele se aflã într-o mişcare şi transformare continuã.
Teoria celor cinci elemente a apãrut în China în perioada dinastiilor Yin şi Zhou (sec. XVI - 221 î.e.n.). Ea îşi are însã rãdãcinile în vremuri strãvechi, când chinezul, fire contemplativã, observa şi nota cele mai subtile schimbãri ale Naturii, orientându-şi viaţa şi activitãţile în funcţie de acestea.

Apa, lemnul, focul, pãmântul şi metalul sunt considerate ca fiind cinci elemente indispensabile pentru menţinerea a tot ce este viu, reprezentând totodatã şi stãrile care stau la baza transformãrilor din Naturã. In lucrarea "Colecţia de lucruri strãvechi" se spune:
"Hrana depinde de apã şi foc. Producţia depinde de metal şi lemn. Pãmântul dã naştere tututor lucrurilor. Ele sunt folosite de popor."

Deşi au caracteristici diferite, cele cinci elemente depind unul de celãlalt şi sunt inseparabile. Incã din cele mai vechi timpuri, oamenii cunoşteau relaţiile dintre ele şi le foloseau pentru a explica fenomenele lumii naturale.
Conceptul primitiv al celor cinci elemente s-a dezvoltat ulterior într-o teorie complexã, care împreunã cu teoria Yin - Yang a servit drept metodã şi instrument teoretic pentru analizarea şi înţelegerea tuturor fenomenelor.
In medicina tradiţionalã chinezã, teoria celor cinci elemente este aplicatã pentru a explica natura organelor deţinãtoare de energie şi a celor ce transportã energia, legãturile dintre ele, precum şi relaţiile dintre om şi lumea naturalã.
CLASIFICAREA FENOMENELOR CONFORM CELOR CINCI ELEMENTE

Incã din preistorie omul şi-a dat sema cã apa, lemnul, focul, pãmântul şi metalul sunt indispensabile pentru viaţa sa de zi cu zi şi cã ele au naturi diferite.
Caracteristica apei este rãceala şi fluiditatea, ea luând forma recipientului în care ajunge, cea a lemnului este înflorirea şi creşterea, focul rãspândeşte cãldurã şi luminã, pãmântul dã naştere tuturor lucrurilor, iar metalul se cufundã (sub acţiunea propriei greutãţi).

In antichitate, medicii au aplicat teoria celor cinci elemente în studiul ţesuturilor şi organelor, stabilind anumite corespondenţe în funcţie de natura, forma şi funcţia fiecãrui organ, între el şi un anumit element.
Aceastã clasificare este tratatã foarte amãnunţit în cel de-al cincilea capitol al "Intrebãrilor fundamentale", prezentând relaţia meridian - organ - element.

Relaţiile dintre cele cinci elemente

LEGEA MIŞCĂRII CELOR CINCI ELEMENTE

Legea mişcãrii celor cinci elemente este caracterizatã prin urmãtoarele relaţii:
- Generarea unui element din celãlalt
- Interacţiune- Dominare
- Opoziţie
- Relaţie tip mamã - fiu
Generarea unui element din celãlalt
Generarea unui element de cãtre celãlalt se referã la relaţia de generare a unui element de cãtre elementul anterior:
Apa hrãneşte lemnul
Lemnul alimenteazã focul
Focul naşte pãmântul (cenuşa)
In pãmânt apar metalele
Metalul (prin condensare) duce la apariţia apei
    Atunci când aceastã relaţie de generare este aplicatã organelor interne deţinãtoare de energie: rinichi, ficat, inimã, splinã şi plãmâni, ea se referã la faptul cã energia unui organ va susţine funcţionarea unui alt organ.
Concret, energia rinichilor (apã) va susţine funcţionarea ficatului (lemn), energia ficatului (lemn) va sprijini funcţionarea inimii (foc), energia inimii (foc) va susţine funcţionarea splinei (pãmânt), energia splinei (pãmânt) va susţine funcţionarea plãmânilor (metal), iar plãmânii (metal), la rândul lor, vor sprijini funcţionarea rinichilor (apã).
Atunci când vorbim despre energia unui organ ne referim la energia produsã de celulele acelui organ. Celulele, ce au caracter Yin, produc energie, ce are caracter Yang. Este vorba despre procesul descris de teoria Yin - Yang: "In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul". Aceeaşi teorie mai precizeazã "Yang-ul activeazã Yin-ul", care se traduce prin faptul cã energia produsã de celulele unui organ va susţine funcţionarea celulelor organului urmãtor (conform relaţiei de generare a celor cinci elemente).
Pe scurt putem spune cã relaţia de generare se reduce la cele descrise mai sus, şi anume, energia produsã de celulele unui organ va susţine funcţionarea celulelor organului urmãtor.
Interacţiunea
Interacţiunea dintre cele cinci elemente presupune şi existenţa unor tendinţe opuse ale acestora, prin care ele se controleazã reciproc:
Apa stinge focul
Focul topeşte metalul
Metalul taie lemnul
Lemnul dominã pãmântul pe care creşte
Pãmântul îndiguieşte apa
   Aspectele generãrii unui element din celãlalt şi cel de interacţiune sunt inseparabile. Dacã nu ar exista naşterea nu ar mai apãrea creşterea şi dezvoltarea; fãrã interacţiune nu ar mai exista echilibru şi coordonare pe durata creşterii şi a transformãrii. Echilibrul relativ menţinut între generare şi interacţiune este cel care face posibilã creşterea normalã şi dezvoltarea.
Interacţiunea dintre organele interne presupune faptul cã rinichii (apa) controleazã inima (foc), inima (foc) controleazã plãmânii (metal), pãmânii (metal) controleazã ficatul (lemn), ficatul (lemn) controleazã splina (pãmânt), iar splina (pãmânt) va controla rinichii (apa).
    Relaţia de interacţiune are loc prin intermediul Yin-ului (câmpului sau fluidelor) organelor respective. De exemplu, câmpul plãmânilor controleazã câmpul ficatului, câmpul inimii controleazã câmpul plãmânilor, câmpul ficatului controleazã câmpul splinei, Yin-ul (fluidele) rinichilor hrãnesc Yin-ul inimii pentru ca acesta sã poatã controla Yang-ul (energia) inimii (slãbirea Yin-ului duce la hiperactivitatea Yang-ului), ş.a.m.d.
Dominarea şi opoziţia
    Atunci când existã un exces sau o insuficienţã a oricãruia dintre cele cinci elemente, vor apãrea relaţii anormale de generare şi de interacţiune, acestea fiind cunoscute prin termenii de dominare şi de opoziţie.
Dominarea presupune un atac asupra pãrţii care este controlatã, din cauza slãbirii acesteia. Din aceastã cauzã, relaţiile de control se vor tranforma în relaţii de dominare.
    De exemplu, metalul controleazã lemnul. In situaţia în care lemnul este slãbit metalul îl va domina. Atunci când vorbim despre organele interne, putem specifica faptul cã un câmp prea puternic al plãmânilor (metal), cauzat de o mai slabã funcţie de deschidere a celulelor plãmânilor (blocându-se funcţia de deschidere a celulelor plãmânilor, energia acestora nu va mai putea fi eliberatã, astfel încât, în timp, câmpul plãmânilor va creşte foarte mult) va afecta câmpul ficatului (lemn), ceea ce poate duce în timp la scãderea funcţiei hepatice.
Un alt exemplu, focul controleazã metalul. Slãbirea metalului duce la dominarea acestuia de cãtre foc.
Insuficienţã apã: Pãmântul dominã apa
Insuficienţã lemn: Metalul dominã lemnul
Insuficienţã foc: Apa dominã focul
Insuficienţã pãmânt: Lemnul dominã pãmântul
Insuficienţã metal: Focul dominã metalul
Opoziţia se referã la schimbarea sensului normal al interacţiunii, din cauza excesului elementului ce ar trebui sã fie controlat. In acest fel, elementul care în mod normal este controlat se va întoarce împotriva elementului ce îl controla şi i se opune.
De exemplu, apa controleazã focul. In situaţia în care focul devine foarte puternic el se va întoarce împotriva apei şi va exista relaţia focului ce se opune apei.
Un alt exemplu, metalul taie (controleazã) lemnul. Excesul lemnului duce la opoziţia acestuia împotriva metalului.
Opoziţia presupune un exces al elementului controlat, ceea ce determinã întoarcerea sa împotriva elementului ce ar trebui sã-l controleze în mod normal.
Exces apã: Apa se opune pãmântului
Exces lemn: Lemnul se opune metalului
Exces foc: Focul se opune apei
Exces pãmânt: Pãmântul se opune lemnului
Exces metal: Metalul se opune focului
Relaţia tip mamã - fiu
In ciclul celor cinci elemente, fiecare element se "naşte" din cel precedent, este "fiul" celui dinaintea sa, iar acesta, la rândul sãu, îi este "mamã".
Aceastã relaţie poate fi afectatã în ambele sensuri: "mama afecteazã fiul" şi "fiul afecteazã mama".
De exemplu, apa poate afecta lemnul ("mama afecteazã fiul"), dar şi lemnul poate afecta apa ("fiul afecteazã mama").
In continuare vor fi prezentate douã tabele în care vor fi descrise relaţiile din interiorul omului (vezi pag. 32) şi de la nivelul Naturii (pag. 33), conform cu legea celor cinci elemente.


Cele 5 elemente

Organe Yang

Organe Fu

Organe de Simţ

Ţesuturi

Sentimente

Apã

Rinichi

Vezicã urinarã

Ureche

Os

Teamã şi Spaimã

Lemn

Ficat

Vezicã biliarã

Ochi

Tendoane

Furie

Foc

Inimã

Intestin subţire

Limbã

Vase

Bucurie

Pãmânt

Splinã

Stomac

Gurã

Muşchi

Gânduri excesive

Metal

Plãmâni

Intestin gros

Nas

Piele şi Pãr

Necaz şi Melancolie

Direcţie

Gust

Culoare

Creştere şi Dezvoltare

Factori de mediu

Anotimpuri

Nord

Sãrat

Negru

Depozitare

Frig

Iarnã

Est

Acru

Verde

Germinaţie

Vânt

Primãvarã

Sud

Amar

Roşu

Creştere

Cãldurã

Varã

Centru

Dulce

Galben

Coacere

Umezealã

Varã Târzie

Vest

Condimentat

Alb

Seceriş

Uscãciune

Toamnã