Ce este Acupunctura?

Acupunctura este o specialitate medicala, care face parte din domeniul vast al medicinei traditionale chineze. Acupunctura se studiaza in universitati de medicina din toata lumea, precum si in centre nationale de specialitate.

Izvoarele istorice o dateaza in urma cu cca 3500 ani, fiind folosita cu eficienta terapeutica si perfectionata in China. Acupunctura este o metoda terapeutica care realizeaza echilibrarea energetica a organismului bolnav precum si a organismului aparent sanatos ,dar tulburat din punct de vedere energetic.

Aceasta metoda de tratament  se aplica pacientilor dupa un prealabil diagnostic energetic computerizat.


Contact

Programul de lucru:
Luni-vineri - 9-21
Sambata - in functie de programari
Duminica – zi de odihna;
Telefon: 0744.266.088 / 0723.098.860


ACUPUNCTURA, PRESOPUNCTURA ŞI MASAJUL TERAPEUTIC


Acupunctura, presopunctura şi masajul terapeutic reprezintă metode tradiţionale chinezeşti care par foarte simple, dar sunt deosebit de eficiente în tratarea a numeroase afecţiuni.
Ele se bazează pe teorii de bază ale medicinei tradiţionale chineze, pe principii ancestrale cum ar fi: teoria yin-yang, teoria celor cinci elemente, teoria meridianelor energetice şi a legăturii lor cu organele interne (cele cinci organe vitale: plămânii, ficatul, rinichii, inima şi splina, şi anexele lor sau organele cavitare: intestinul gros, vezica biliară, vezica urinară, pericardul, stomacul şi „trei focare”), teoria despre esenţă vitală, energie vitală şi spirit, precum şi teoria despre sânge şi energie (şi despre legătura inseparabilă dintre acestea). Diagnosticarea se face conform cu situaţia concretă a fiecărui pacient în parte.
Nu se tratează o boală anume, ci un organism afectat de boală, datorată unui dezechilibru energetic.
În momentul în care organele interne sunt afectate de o anumită boală, medicul specialist în medicina tradiţională chineză poate acţiona asupra meridianelor prin care circulă energia fiecărui organ, pentru a scoate din interior către afară energia „perversă”, dăunătoare corpului, eliminând-o în afara corpului fizic.
Efectele bolilor sau afecţiunilor aflate în interiorul corpului, de cele mai multe ori, pot apărea sau se pot face resimţite în centrii corespondenţi de la suprafaţa corpului (tălpile picioarelor, suprafaţa palmelor, urechi, etc.). Ele pot fi sub forma unei dureri la apăsare, prin formarea de noduli sau chisturi, prin erupţii cutanate sau prin modificarea culorii pielii, etc.

Acupunctura, presopunctura şi metodele de masaj terapeutic numite de chinezi Tuina sunt foarte eficiente în tratarea afecţiunilor cervicale (spondiloză cervicală), a periartritei scapulo-humerale, a insomniei, a herniei de disc, cardiopatiei, a parezelor faciale şi a paraliziilor, pot fi utilizate de asemenea pentru scăderea nivelului de colesterol sau glicemie, precum şi pentru tratarea ficatului gras (a seatozei hepatice).
Testele clinice au demonstrat faptul că prin intermediul acestor metode de tratament, nu numai că se pot vindeca bolile, ci mai mult, se poate mări imunitatea organismului, obţinând cale mai bune efecte în prevenirea apariţiei bolilor şi implicit în mărirea duratei de viaţă a omului.


Principalele afecţiuni ce pot fi tratate prin intermediul acupuncturii şi a masajului terapeutic


Angina pectorală pe fond de cardiopatie

Angina pectorală pe fond de cardiopatie coronariană (pe care o vom numi pe scurt „angină pectorală”) este o afecţiune produsă de irigarea insuficientă cu sânge la nivelul vaselor coronariene, o tensiune la nivelul miocardului şi oxigenarea insuficientă a muşchiului cardiac.
Manifestarea clinică principală este durerea în cavitatea toracică, sub osul stern sau în partea stângă a pieptului.
În cazul cardiopatiei ischemice, durerea radiază spre umărul stâng, spre braţul stâng şi spre degetul mic al mâinii stângi (care este capătul meridianului energetic al inimii) sau degetul inelar al mâinii stângi. Durerea poate persista pentru 1-5 minute, foarte rar putând ajunge să ţină până la 10-15 minute. Dacă pacientul se odihneşte sau ia nitroglicerină, durerea se ameliorează.
De cele mai multe ori angina pectorală apare în caz de oboseală, după o masă prea bogată, ori în cazul unei stări emoţionale apărute prea brusc. În acest caz, bolnavul devine palid la faţă, gândirea devine agitată, corpul are transpiraţie rece.
Acupunctura acţionează la nivel energetic şi stimulează circulaţia sângelui la nivelul vaselor coronariene, îmbunătăţind funcţiile ventriculului stâng.
Astfel, prin reglarea circulaţiei energetice şi a fluidelor în corp, se măreşte capacitatea miocardului de a rezista contra leziunilor ce se pot produce din lipsa oxigenului, angina pectorală fiind ameliorată în mod vizibil.


Hipertensiunea arterială

Hipertensiunea arterială este situaţia în care un organism prezintă o creştere considerabilă a presiunii sângelui, cea mare de peste 160 mm coloană de mercur sau ≥21.3Kpa, şi cea minimă de peste 95 mm sau ≥12.7Kpa.
Manifestările clinice sunt: dureri de cap, senzaţie de dilatare a capului, ameţeli, insomnie, anxietate, slăbire a memoriei, iar în faze avansate poate conduce la manifestări patologice la nivelul encefalului, cordului şi a altor organe interne. Cauzele apariţiei acestei afecţiuni nu sunt foarte clare, însă medicii consideră că ele sunt în strânsă legătură cu vârsta, cu profesia sau factorii genetici.
Tratamentul prin acupunctură pentru hipertensiune are rezultate vizibile într-un timp relativ scurt.
Nu trebuie însă neglijate obiceiurile alimentare, regimul alimentar trebuind să fie sărac în sare şi grăsimi animale, hipoglucidic şi hipocaloric. Trebuie căutată menţinerea prin autocontrol a unei stări emoţionale relaxate, acordând o mai mare importanţă efectuării de exerciţii fizice regulate pentru a putea elimina cu uşurinţă kilogramele în plus.


Hipercolesterolemia

Hipercolesterolemia este o manifestare patologică apărută atunci când nivelul grăsimilor în sânge este mai mare decât cel normal. Cazurile care trebuie avute în vedere mai atent în clinică sunt atunci când valorile colesterolului sau al trigliceridelor este mult crescut faţă de normal.
În legătură cu modul de diagnosticare a hipercolesterolemiei, internaţional s-a stabilit ca nivel maxim 220 mg/ml, iar pentru trigliceride 160 mg/ml, la o vârstă de peste 40 de ani. Hipercolesterolemia are o legătură foarte importantă cu apariţia afecţiunilor cardio-vasculare, a bolilor sistemului endocrin şi a apariţiei bolilor metabolice, a afecţiunilor hepatice şi în special cu apariţia multor afecţiuni la persoanele în vârstă.
Tratamentul prin acupunctură poate scădea nivelul de colesterol, trigliceride, proteine şi fosfatide din sânge. Prin acupunctură şi modul ei de acţiune la nivelul meridianelor energetice, se accelerează mişcarea peristaltică, făcând ca alimentele ingerate să rămână cât mai puţin în intestine şi să elimine mai rapid, reducând astfel cantitatea de grăsimi absorbite de către organism.
Pe de altă parte, se măreşte mobilitatea proteazelor (LPL).


Insomnia

Insomnia este o afecţiune des întâlnită, cu cauze neorologice. Este asociată adesea cu o stare de oboseală neuro-psihică şi fizică, dureri de cap şi ceafă, incapacitate de a adormi, stări de iritare şi irascibilitate, dereglare a funcţiilor neuro-vegetative.
Nu se observă la pacienţii ce suferă de această afecţiune nici un fel de modificare patologică la nivelul organelor interne. De cele mai multe ori are un debut lent şi o evoluţie îndelungată. Este mai des întâlnită la persoane cu o activitate intelectuală mai intensă.
Tratamentul insomniei prin metodele folosite de acupunctură are rezultate sigure şi lipsite de pericolul pe care îl are administrarea îndelungată a barbituricelor sau a altor produse de acest gen.


Afecţiuni ale vertebrelor cervicale

Afecţiunile vertebrelor cervicale apar în urma îmbătrânirii discurilor intravertebrale, a apariţiei de osteofite care apasă pe terminaţiile nervoase sau pe măduvă, producând blocaje în circulaţia sângelui la nivelul arterelor spinale.
În clinică afecţiunile se impart în patru tipuri: care afectează teminaţiile nervoase, care afectează măduva, care afectează arterele spinale şi care afectează nervii senzitivi. Cele mai de întâlnite sunt cele în care se afectează terminaţiile nervoase şi care se manifestă sub formă de dureri în regiunea cefei, şi a umerilor, durerea radiind spre braţe şi degete, totodată fiind afectată mobilitatea gâtului. La persoanele afectate mai grav, degetele sunt amorţite şi lipsite de putere, ori au ameţeli şi piuituri în urechi.
Tratamentul prin acupunctură foloseşte electroacupunctura pe punctele din regiunea afectată şi punctele dureroase, rezultatele fiind dintre cele mai bune.


Periartrita scapulo-humerală  

Periartrita scapulo-humerală este o afecţiune degenerativă, inflamatoare la nivelul cartilagiilor din interiorul articulaţiei umărului.
Se manifestă în general la persoanele cu vârste de peste 45 de ani, la început cu dureri ce se agravează în timpul nopţii, iar pe măsură ce boala se agravează, este afectată foarte grav mobilitatea acestei articulaţii.
În medicina tradiţională chineză, se consider ca această afecţiune este datorată energiilor patogene “frig”, “vânt” şi “umiditate” care profitând de deficitul energetic din interiorul organismului afectat, atacă şi se “cuibăresc” în regiunea respectivă blocând circulaţia energetică şi producând durere şi incapacitate de mişcare.
Uneori această afecţiune apare în urma unui accident sau traumatism care face ca circulaţia sângelui să se blocheze, lucru valabil şi pentru energia – qi care nu mai poate circula normal prin meridianele energetice, se produce un dezechilibru la nivel energetic şi ulterior la nivelul ţesutului respectiv.
Tratamentul pentru această afecţiune este acupunctura sau metoda punerii de ventuze.


Întinderi ale musculaturii lombare

Această afecţiune apare din cauza unor mişcări bruşte de răsucire sau de aplecare din talie. Persoana afectată are dureri atroce în regiunea lombară şi sacrală a spatelui.
Totodată capacitatea de mişcare este foarte mult afectată, iar datorită durerilor pacientul începe să tuşească, respiră mai profund şi nu suportă apăsarea zonei afectate. Durerile se intensifică după prima oră de la apariţie până la câteva zile.
În cazul întinderilor ale musculaturii lombare, acupunctura este una dintre cele mai eficiente metode de tratament, iar dacă este asociată cu exerciţii fizice adecvate, recuperarea este foarte rapidă.


Varice ale gambelor

Varicele gambelor apar în general pe venele de la suprafaţă, acestea se îngroaşă şi devin dureroase.
În afara faptului că au aspect neplăcut, venele umflate arătând ca nişte umflături de culoare vineţie, din cauza faptului că circulaţia sângelui este deficitară în acea regiune, persoana care este afectată are dureri şi usturimi în gambe, oboseşte mai repede la mers.
Netratată, această afeţiune poate duce le alte complicaţii cum ar fi: atrofia pielii din regiunea afectată, schimbarea culorii pielii, ulcere varicoase, hemoragii, etc. În cazul tratamentului prin acupunctură, cea mai indicată datorită rezultatelor foarte bune este electroacupunctura.


Durerile menstruale

Durerile menstruale sunt dureri ce pot apărea la femeie în partea inferioară a abdomenului în perioada premenstruală, în timpul menstruaţiei sau după terminarea ei.
Manifestările clinice sunt caracterizate prin dureri puternice care devin din ce în ce mai atroce, iradiind din abdomen până în regiunea lombară sau sacrală a spatelui. Persoana afectată poate deveni palidă la faţă, are transpiraţii reci, corpul îi este atrofiat, membrele se răcesc, etc.
Şi acest tip de afecţiune poate fi tratat cu succes prin intermediul acupuncturii.


Steatoza hepatica

Steatoza hepatică, sau ficatul gras, cum se mai spune în popor este una dintre cele mai răspândite boli de ficat şi constă dintr-un exces de grăsime ce se depune în celulele hepatice şi le face să nu mai funcţioneze normal.
Steatoza hepatica - Consta intr-o acumulare de trigliceride in celula hepatica (hepatocit) si are o origine complexa. Grasimile pot proveni in urma unei metabolizari obisnuite de acizi grasi din restul organismului cu stocarea lor in hepatocite, printr-o sinteza crescuta de trigliceride din acetati aparuti din metabolismul etanolului, prin cresterea captarii si tezaurizarii de catre hepatocitul in suferinta a trigliceridelor din alimentatie, prin insuficienta oxidare a acizilor grasi in ficat sau prin incapacitatea hepatocitului de a sintetiza lipoproteine din trigliceride. Trigliceride - Valori normale la barbati 0,5-1,5g/l (0,6-1,7 mmol/l), iar la femei 0,4-1,6g/l (0,45-1,5 mmol/l). In cazul unui nivel ridicat de trigliceride, este necesar sa se determine daca nu cumva este indus de obezitate, diabet, alcoolism cronic, insuficienta renala, hipotiroidie, unele medicamente, alimente cu continut ridicat de grasimi etc.

Simptome
In steatoza hepatica se constata ficat marit, nedureros, cu marginea nemodificata si care este singurul semn clinic descoperit la ecografie. Steatoza hepatica poate fi insotita si de o splenomegalie (splina marita). Pofta de mancare este pastrata, apar doar unele fenomene dispeptice ca o consecinta a suferintei gastrice sau pancreatice concomitente. La microscop se observa hepatocite marite in volum, cu depunere de grasime. Probele hepatice sunt normale, uneori insa, in pusee, se constata un nivel crescut al activitatii serice a transaminazelor.

Tratamentul cirozei hepatice implica normalizarea functiei de regenerare hepatocelulara, astfel incat celulele noi sa se distribuie in zonele necesare si nu in formatiuni nodulare. De asemenea, ritmul de regenerare este accelerat prin stimularea activitatii pulmonare, hepatice si renale si a maduvei osoase.


Anxietatea

Anxietatea este una dintre cele mai raspindite tulburari ale afectivitatii, deoarece lumea in care traim este una a violentei, indatoririlor si declinului valorilor morale. Devenim din ce in ce mai dependenti de munca, adormim la ore tirzii, ne trezim prea devreme, lucram multe ore peste programul obisnuit, nu ne odihnim si relaxam atit cit ar trebui si mincam fast food in fuga, atunci cind ne permite timpul.

Cauzele anxietatii se datoreaza in primul rind schimbarilor radicale ce au loc in viata noastra si evenimentelor care ne induc stari de neliniste si stres, dar aceasta dereglare poate aparea si fara sa existe un anumit factor sau o relatie cauza-efect. Anxietatea este starea de teama, neliniste, agitatie, nesiguranta si nervozitate.

Simptomele anxietatii includ stari de hipertensiune, neajutorare, inadaptabilitate, tristete si ingrijorare, fiind manifestate la nivelul corpului prin palpitatii (ritm alert al batailor inimii), tremurat, transpiratie la nivelul palmelor si insomnie. Se estimeaza ca aproximativ 6,5% din populatia lumii sufera sau a suferit de anxietate diagnosticata medical, dar sint mult mai multi cei care sufera simptome suparatoare de stres sau anxietate.

Anxietate (neurotism) este o stare afectivă caracterizată printr-un sentiment de insecuritate, de tulburare, difuz. Tulburarile de anxietate sunt foarte frecvente, care afectează 14% din populație. Acuzele pacienților sunt de natură fizică, ei nefiind constienți ca la baza problemelor aparute stă anxietatea.

Nevrotismul se prezinta ca un defect general de adaptabilitate, surmenaj, epuizare fizică si psihica fara vreun motiv obiectiv, rigiditate.

Anxietatea se caracterizeaza printr-o stare permanenta de tensiune psihica, iritabilitate, lipsa de încredere în propria persoana, incapacitate sau rezerve în asumarea unui risc, tremur si alte reactii neurovegetative, diverse semne psihosomatice.


Artrita reumatoida

Artrita reumatoida este o boala relativ frecventa ce afecteaza articulatiile. In aceasta afectiune se inflameaza membrana sinoviala ce delimiteaza articulatiile (in articulatii exista niste formatiuni de tesut moale cu rol in stabilitatea si mobilitatea articulara). In timp, consecutiv aceastei inflamatii (sinovita) se produce distrugerea articulatiei, producand disfunctie articulara (articulatia nu mai functioneaza normal). Boala afecteaza de obicei femeile cu varsta cuprinsa intre 40-60 de ani.
Exista multe forme deartrita. Artrita reumatoida se caracterizeaza prin afectarea sinovialei (partilor moi) ale articulatiei. Exista si o forma de artrita ce afecteaza copii.
O alta forma de artrita, numita osteoartrita, se caracterizeaza printr-o alta simptomatologie si necesita un alt tratament. Artrita este un termen general care descrie inflamarea articulatiilor. Aceasta inflamare este caracterizata prin roseata, caldura, umflare si durere. Artrita reumatoida este o boala autoimuna care produce inflamarea cronica a articulatiilor. Artrita reumatoida poate cauza inflamarea tesutului din jurul incheieturilor precum si a altor organe din corp. Bolile autoimune sunt boli care apar cand tesuturile sunt gresit atacate de propriul sistem imunitar al organismului. Sistemul imunitar este o organizare complexa de celule si anticorpi destinati in mod normal sa depisteze si sa distruga atacatorii organismului, in special infectiile. Pacientii cu aceste boli au anticorpi in sange care tintesc tesuturile propriului corp.
Deoarece poate afecta multe alte organe, artrita reumatoida este o boala sistemica si este adesea numita boala reumatoida. Artrita reumatoida este o boala cronica, insemnand ca poate dura ani de zile, iar pacientii pot avea perioade lungi fara simptome. Totusi, de regula artrita reumatoida este o boala progresiva care poate distruge articulatia si poate afecta functionarea acesteia.

La unii pacienti cu artrita reumatoida, inflamatia cronica duce la distrugerea cartilajului, a osului si ligamentelor producand deformarea incheieturilor. Afectarea incheieturilor poate avea loc de timpuriu in cadrul bolii si poate fi progresiva. In plus, studiile au aratat ca afectarea progresiva a incheieturilor nu este corelata obligatoriu cu gradul de durere, anchiloza sau umflare prezent la nivelul articulatiilor.

Simptome
Artrita reumatoida este caracterizata de inflamarea incheieturilor de la maini, de la picioare, a incheieturilor mainii a a altor incheieturi ale corpului. Incheieturile devin umflate si intepenite si se pot deforma in timp. Persoanele afectate pot avea si o stare generala proasta. Boala apare in valuri, perioade dureroase, alternand cu perioade in care suferinzii nu au nici un simptom.

Alimente de evitat. Evitati alimentele care tind sa produca inflamatie. Exista anumite alimente pe care le consumam zilnic, care par sa initieze procesul ce produce inflamarea in corp, cum ar fi carnea rosie, zaharul si cafeaua. Evitarea sau chiar eliminarea acestor alimente poate ajuta la reducerea simptomelor artritei reumatoide.Evitati alimentele la care sunteti sensibili. La unele persoane, activitatea sistemului imunitar care cauzeaza artrita reumatoida pare sa fie provocata de anumite alimente. Se considera ca alimentele partial digerate scapa in sange, provocand reactia celulelor imune.
Vinovatii obisnuiti in cazul acestor reactii includ graul, porumbul, lactatele si citricele. Multe persoane afectate de artrita reumatoida au descoperit ca identificarea si eliminarea alimentelor problema din regimul alimentar poate duce la imbunatatiri semnificative ale simptomelor.

Alimente naturale antiimflamatorii. In timp ce unele alimente tind sa incurajeze inflamatii in corp, altele au un efect invers. Grasimile sanatoase, cunoscute si sub numele de acizi grasi esentiali, din regimul alimentar, sunt metabolizate in corp, in substante care au proprietati naturale antiinflamatorii.

Alimentele bogate in aceste grasimi sanatoase includ pestii uleiosi cum ar fi scrumbia, somonul si pastravul, uleiul de masline si semintele de dovleac, de floarea soarelui si de susan, si sunt recomandate pentru regimul dvs. alimentar.

Aliment ce reduce inflamatia este ghimbirul.

Prin acupunctura, fitoterapie si termoterapie se accelereaza metabolismul local si vascularizatia in zonele afectate iar toxinele si rezidurile celulare vor fi preluate de sange si limfa pentru a fi eliminate din organism. Procesul inflamator este astfel stopat iar durerile vor scadea in intensitate.


Cistita

Inflamatie a mucoasei vezicii urinare, cistita este o afectiune des intalnita in randul femeilor. Practic, una din doua femei sufera la un moment dat de aceasta afectiune. Deseori cistita este supranumita afectiune femeiasca deoarece, procentual, ea apare in 80% din cazuri la reprezentantele sexului frumos. Totusi, ramane un procent de 20%, atribuit barbatilor. Cauzele cistitei. In cazul mai rar in care un barbat ajunge sa dezvolte o cistita, cauzele declansatoare sunt legate de afectiuni ale prostatei (adenomul de prostata si prostatita). In ceea ce le priveste pe femei, in linii generale, cistita este provocata de infectii vaginale sau intestinale. Frecventa preponderent feminina este pusa de specialisti pe seama anatomiei femeii, in sensul ca uretra acesteia (canalul prin care urina este evacuata din vezica urinara) este mai scurta decat la barbati si orificiul ei se situeaza mai aproape de exteriorul corpului.

Cea mai mare parte a cazurilor de cistita (80%) este determinata de Escherichia coli, o bacterie care traieste si se dezvolta in stomac si intestine. In 5% din cazuri, vinovata de cistita este Klebsiella, dar si Enterobacter, Proteus, Pseudomonas. De cele mai multe ori sunt afectate adolescentele si tinerele, adica acele femei active din punct de vedere sexual. Pentru ca deseori cistita isi face aparitia in urma contactului sexual, afectiunea se mai numeste si ,,cistita de luna de miere”. Aceasta deoarece in timpul actului sexual se pot produce leziuni sau microleziuni la nivelul uretrei, ceea ce dezvolta riscul de expunere la bacteriile care intra mai usor in uretra. Alteori, femeile aflate la menopauza sunt cele expuse la infectie, intrucat nivelul hormonilor estrogeni este redus si acest fapt imprima o sensibilitate la nivel de tesut vaginal si uretral. Tot din pricina hormonala, femeile insarcinate sunt si ele foarte predispuse la a face cistita.

Riscul de infectie creste la persoanele care sufera de constipatie; asadar, aceasta afectiune trebuie si ea combatuta ca metoda profilactica si de tratament in cistita. Unele produse alimentare, precum condimentele, sau bauturi (alcoolul) pot declansa afeciunea. La fel, metodele contraceptive precum diafragma sau contraceptivele locale (diverse spermicide) pot favoriza aparitia cistitei.

Simptomatologie.
Iata cele mai frecvente manifestari ale cistiei:
-poliurie (cresterea numarului de mictiuni pe parcursul unei zile);
-disurie (disconfort la urinat, dureri, usturimi, uneori insuportabile);
-nicturie (urinari in timpul noptii);
-hematurie (sange in urina);
-incontinenta urinara (pierdere involuntara, necontrolata, de urina);
-enurezis nocturn (incontinenta urinara pe timp de noapte);
-dureri la nivelul uretrei;
-dureri in zona inferioara a abdomenului, suprapubiene;
-dureri lombare joase;
-uneori, febra

Desi poate parea relativ banala, aceasta afectiune nu trebuie neglijata sub nicio forma, intrucat netratata sau tratata necorespunzator ori insuficient poate genera complicatii grave. E bine sa stiti ca infectiile tractului urinar pot fi localizate (in ordinea anatomica si a gravitatii) la nivelul uretrei, al vezicii urinare si al rinichilor. Daca infectia de la nivelul vezicii urinare urca la rinichi, cistita genereaza in pielonefrita (inflamatia rinichilor). Pielonefrita duce in timp la insuficienta renala cronica. Uneori, rinichiul este atat de afectat, incat isi pierde functia.

Recomandari pentru prevenirea cistitei.
-se evita frigul si umezeala; daca noaptea va simtiti picioarele reci, puneti sosete;
-se va purta doar lenjerie intima din bumbac (cea sintetica retine umezeala si caldura, favorizand aparitia si dezvoltarea bacteriilor si a ciupercilor);
-evitati imbracamintea foarte stramta (de exemplu un pantalon mulat);
-sunt contraindicate sapunurile sau gelurile de dus parfumate in igiena intima; acestea distrug invelisul acid protector si determina uscarea peretilor vaginali;
-desi nu toti sunt convinsi de eficienta metodei, in cazul femeilor, mergeti la toaleta dupa fiecare raport sexual si urinati, pentru a impiedica patrunderea bacteriilor in uretra si apoi in vezica;
-combateti constipatia;
-consumati zilnic minimum 2 l de lichide (apa, sucuri, supe; dar, atentie! apele minerale nu sunt toate indicate cand suferiti de rinichi!);
-ca regim, renuntati la alimente iritante (condimente, ketchup, sare, ciocolata), dar si la anumite bauturi (cafea, ceaiuri tari);
-la toaleta, stergeti-va intotdeauna din fata spre spate, astfel incat bacteriile sa nu fie aduse din zona anala catre uretra;


Lycium(catina de gard) - secretul tibetan si chinez al sanatatii

Data aparitiei: 07.04.2005
Se poate observa o tendinta generala de degradare a sanatatii la nivel mondial. Din ce in ce mai multi oameni mor din cauza bolilor sistemului cardiorespirator, sau boli mult mai grave cum ar fi cancerul. Insa oare de ce nu ne punem intrebarea cum de am ajuns in aceasta situatie dramatica? Exista o cale de iesire totusi, iar raspunsul il gasim la vechile civilizatii tibetane si chineze, si acesta este catina de garduri (un arbust care creste in Asia de Nord).

Aceasta este cea mai concentrata planta in substante nutritive din cate exista pe pamant. Cunoscuta sub denumirea stiintifica Lycium Barbarum, este folosita de mii de ani de terapeutii chinezi si cei tibetani, ca un izvor de sanatate.

Lycium este o adevarata comoara nationala pentru China si este folosita in medicina traditionala de mai mult de 5000 de ani. Textele antice referitoare la medicina chineza celebrau aceasta planta pentru larga sa intrebuintare inclusiv pentru proprietatea de intarire a fortei vitale a oganismului. Oamenii care consumau fructele de catina de gard, se pare ca nu erau atinsi de boli precum artrita, cancer sau diabet.

Mai mult, speranta de viata a acestora a atins varsta de 100 de ani. In 1988 s-a realizat la Beijing un studiu asupra continutului chimic al fructelor uscate de lycium. Iata ce s-a descoperit, spre uimirea tuturor: pe langa o cantitate considerabila de vitamina B1 si B6 (de care organismul are nevoie pentru a transforma hrana in energie) dar si vitamina E (care nu a mai fost gasita in nici un alt fruct pana in prezent), aceste fructe contin mai multe proteine decat graul, 18 aminoacizi (8 dintre acestia esentiali vietii), 21 de minerale (inclusiv cantitati semnificative de zinc, fier, cupru, calciu, seleniu, fosfor si germaniu - ultimul fiind un agent anticancerigen aproape niciodata gasit in alimente), mai mult betacaroten decat in morcovi, de 500 de ori mai multa vitamina C decat in portocale, acizi grasi esentiali (necesari pentru producerea de hormoni si pentru functionarea normala a creierului si sistemului nervos) si, de asemenea este sursa cea mai bogata in carotenoide (pigmenti grasi naturali solubili care joaca un rol critic in activitatea vitaminei A in organism) decat orice alt aliment de pe glob.

Si inca nu este tot. Lycium Barbarum mai contine o serie de compusi care concura la mentinerea sanatatii: - Beta-sitosterol - un agent antiinflamator care ajuta la reducerea nivelului de colesterol si, de asemenea, adjuvant in tratarea impotentei si a afectiunilor prostatei - Zeaxatin si lutin - cu rol important in protejarea ochilor
- Betaina - folosita de ficat pentru a realiza reactiile de detoxifiere; acest compus este cunoscut ca un protector al ADN-ului, imbunatateste memoria, ajuta la dezvoltarea masei musculare.
- Cyperon - este un compus utilizat in tratamentul cancerului cervical; este folosit de asemenea in problemele circulatorii dar si cele aparute la menstruatie.
- Solavetivona - este un puternic agent antifungic si antibacterial.
- Fisalin - un compus natural care intareste sistemul imunitar, si care este eficient in tratamentul leucemiei, hepatitei B si a cancerului.

Destul de recent a fost dezvoltata o procedura de laborator prin care se poate determina cantitatea de antioxidanti pe care o contine hrana consumata. Procedura poarta denumirea de capacitate de absortie a radicallilor de oxigen (ORAC). Metoda ORAC este cea mai precisa si de incredere metoda de masurare a capacitatii antioxidantilor de a absorbi radicalii liberi. Este singurul test in care se iau in considerare atat timpul cat si gradul de inhibare a radicalilor liberi. Conform rezultatelor, o persoana de varsta medie are nevoie de 3000-5000 de unitati ORAC pe zi pentru ca antioxidantii sa aiba un efect semnificativ asupra plasmei si tesutului. Trei gustari zilnice constand in fructe furnizeaza aproximativ 1200.

Acest lucru inseamna ca o persoana este privata de aproape 3800 de unitati pe zi, depinde de fructele si legumele consumate si de necesitatile fiecarui organism. Pentru a recupera diferenta, expertii recomanda suplimentele nutritive. Lycium Barbarum a fost apreciat ca fiind alimentul cu cea mai mare capacitate de antioxidant cu o valoare de aproape 3472 unitati ORAC. Insa trebuie amintita si vitamina E uleioasa cu o valoare de 3309, rodiile cu 3037, afinele cu 2400 si zmeura cu 1220.

Catina de gard s-a descoperit ca are in compozitia sa o cantitate foarte mare de polizaharide imunostimulatoare. Acum cativa ani in urma, cercetatori germani au izolat polizaharidele din Echinacea purpurea (foarte folosita in formulele medicinale) si le-au amesecat cu celule albe din sange in eprubete. Au descoperit faptul ca polizaharidele activeaza profund celulele albe, stimulandu-le sa distruga efectiv celulele tumorale.

Fructele de lycium sunt folosite si in combinatii cu diferite alte plante pentru a mentine sanatatea generala si pentru a preveni afectiunile cronice precum slabirea articulatiilor, ameteli, degradarea vazului, dureri de cap, insomnie, boli cronice ale ficatului, diabet, tiuberculoza si hipertensiune.

Rezultatele studierii acetei plante releva urmatoarele actiuni: - sustine un sistem imunitar sanatos;
- are proprietati de incetinire a proceselor de imbatranire datorita compusilor antioxidanti;
- previne aparitia tumorilor canceroase;
- are un rol important de protectie hepatica;
- ajuta la imbunatatirea acuitatii vizuale;
- au proprietate de intensificare nutritionala si atletica.


Nevralgie

Nevralgiile sunt atacuri severe, dureroase, localizate de-a lungul unuia dintre nervi. Ele pot fi cauzate de traumatismul sau iritaţia nervului însă, de cele mai multe ori, cauza rămâne necunoscută. Anumite nevralgii pot apărea ca rezultat al virusului herpetic zosterian. Acesta produce nevralgia postherpetică sau infecţia cu herpes simplex. Nevralgia postherpetică poate determina afectarea funcţională. Ea prezintă, în mod tipic, o durere arzătoare constantă care este mai puternică decât scurta componentă ascuţită, sfredelitoare. Atingerea sau mişcarea- chiar un strănut- poate provoca un nou atac dureros. Durerea nervoasă poate dura săptămâni, luni şi uneori ani după ce toate celelalte semne de infecţie herpetică au dispărut.

Nevralgia de trigemen, cea mai frecventă dintre toate nevralgiile, este caracterizată de dureri severe, ascuţite, asemănătoare şocurilor electrice, localizate la nivelul unei jumătăţi de faţă. Durerea este declanşată frecvent de vorbit, mestecat sau spălatul pe dinţi. O formă de nevralgie, numită nevralgia glosofaringiana, este caracterizată de atacuri recurente de dureri severe, localizate la nivelul peretelui posterior infaringian, amigdalian, la nivelul urechii medii şi bazei limbii. Atacurile pot fi precipitate de mişcări de tipul vorbitului sau înghiţitului, durerea putând fi intensă. Nevralgia occipitală determină durere la nivelul bazei craniului care de multe ori ţâşneşte spre scalp dinspre zona din spatele urechii. Nevralgia intercostală este localizată în spaţiul dintre două coaste. Nevralgiile încep, de obicei, după vârsta de 40 de ani, fiind mai frecvente la vârstnici.

Semnele şi simptomele nevralgiei
Atacuri dureroase extrem de puternice, asemănătoare unor pumnale sau dureri arzătoare, continue. Durerea poate avea o componenţă de fundal ca o senzaţie de arsură peste care se poate suprapune o senzaţie de durere ascuţită ca şi cum porţiunea respectivă ar fi străpunsă de cuţite. Durerea apare în atacuri episodice ce pot dura de la secunde la minute, episoadele putându-se repeta pe o perioadă de zile sau săptămâni. În timpul fazei acute a bolii, puteţi avea o hipersensibilitate la atingere sau la cea mai mică senzaţie dureroasă. Puteţi avea senzaţia că până şi senzaţiile normale dinainte pot fi resimţite ca dureroase.



Diagnosticul nevralgiei Diagnosticul se bazează, de obicei, pe semnele şi simptomele de boală şi pe excluderea altor afecţiuni ce pot avea o simptomatologie similară. Cât de gravă este nevralgia? Deşi durerea poate fi foarte puternică, astfel încât să interfere cu funcţionarea dumneavoastră obişnuită, afecţiunea nu este ameninţătoare de viaţă. Atacurile pot apărea şi înceta în mod variabil, dar perioadele nedureroase dintre atacuri se pot scurta o dată cu înaintarea în vârstă.


Obezitatea

Obezitatea descrie o stare de crestere anormala de grasime la nivelul tesuturilor adipoase.

Obezitatea poate fi:
• simpla - prin ingerare calorica excesiva si o activitate normala sau slab deteriorata (obezitatea „sumo”);
• morbida - care limiteaza activitatea normala, respiratia, circulatia sangvina si impune pacientului perioade indelungate de odihna in urma unor exercitii usoare
Exista diferite criterii diferite de apreciere si determinare a obezitatii:
Indexul Broca
Acesta este un raport dintre inaltimea persoanei exprimata in centimetri minus 100 de centimetri si greutatea in kilograme. In a doua jumatate a secolului XX se considera indicele ideal
• pentru barbati - 0,9 si
• pentru femei - 0,8 Indexul Corp-Greutate
Se calculeaza dupa formula de mai jos, tinandu-se cont de varsta m= greutate în kg; l= inaltime in metri
. Cauzele principale ale obezitatii

Obezitatea este o stare care se auto-intretine si se auto-augmenteaza, perpetuand si agravand cauzele:
- Defectele de educatie: parintii supraponderali vor creste copii supraponderali.
- Starea bulemica se auto-augmenteaza prin cresterea permanenta a masei tesutului adipos.
- Foamea de alimente carbohidrate, dulciuri, grasimi, duce la o dependenta psihologica de respectivele alimente.
Cauzele principale ale obezitatii pot fi:
• Dieta neechilibrata, bogata în carbohidrate (dulciuri si grasimi), in disproportie cu necesitatile energetice ale organismului: -ca urmare a unei educatii defectuase,
-a sistarii bruste a unei activitati fizice intensive si prelungite in timp,
-in sportul japonez sumo, unde supraponderea avantajaza sportivii, care se ingrasa in mod intentionat.
• Lipsa de miscare, de efort fizic comparativ - in timp - cu potentialul energetic al hranei.
• Tulburari de nutritie, ca rezultat al unor psihopatologii (depresiune psihica, tulburari de comportament) ca de exemplu, patima sau mania de a manca (bulemia).
• Disfunctii hormonale (hipotiroidism, sindrom adiposo-genital, etc.).
• Factori genetici (ereditari - s-a descoperit genul de obezitate la sobolani).
• Tulburari metabolice (simdromul matabolic, care este adesea un rezultat si nu o cauza a obezitatii).
Obezitatea nu este o patologie, ci o stare cu un inalt potential patologic. Persoanele obeze prezinta o predispozitie la o serie de patologii:
• boli cardiovasculare - hipertensiune, ischemie cardiaca, ateroame;
• hernii;
• varice;
• osteoartrite - ale sistemului ortostatic si locomotor, ale articulatiilor, ale coloanei vetrtebrale suprasolicitate;
• endocrine - diabet tip II (non-insulin-dependent);
• litiaza urinara;
• frecvente complicatii postoperatorii

Organele interne, vor fi "sufocate" de presiunea depozitelor de grasime acumulate in jurul lor. Astfel se instaleaza un dezechilibru functional intre activitatea organelor interne si cea a sistemelor de organe. Ficatul, inima si rinichii sunt primele organe ce vor resimti efectele acestui dezechilibru.
Tratament

O slabire drastica streseaza organismul, handicapeaza si provoaca metabolismul si are sanse minime de reusita în timp. Tratamentul pentru obezitate in medicina traditionala restabileste echilibru endocrin si functiile organelor si ale sistemelor afectate, ceea ce reduce surplusul de tesut adipos si permite pacientului sa slabeasca sanatos. Prin inhibarea "centrului foamei" se scade apetitul generat de cererea continua a organelor “sufocate”, intrerupandu-se astfel cercul vicios al bolii. Se intensifica activitatea hepatica, in sensul ca ficatul va mobiliza rezervele lipidice ale organismului si le va transforma in energia necesara activitatii cotidiene.


Osteoporoza

Numele bolii provine din latina si înseamna "os poros". Tesutul osos este un tesut viu, în care are loc permanent atât depunere de os cât si pierdere de os. Dupa vârsta de 35 de ani, pierderea de os depaseste depunerea. Când acest proces este accelerat, oasele devin tot mai fragile (chiar daca la exterior pot parea solide) si structura lor se aseamana tot mai mult cu a unui burete cu gauri mari în interior.

Osteoporoza inseamna "os poros". Pana nu demult considerata o stare normala a varstnicului, osteoporoza este considerata în prezent o boala, caracterizata prin reducerea densitatii minerale osoase, asociata cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractura in urma unui traumatism de mica intensitate sau chiar în lipsa acestuia.

Oasele osteoporotice nu arata, la prima vedere, altfel decat oasele normale. Ele sunt insa mai putin dense, prin pierdere de substanta osoasa, ceea ce se reflecta in structura lor interna, care este profund afectata - asemenea unei tesaturi vechi, cu urzeala subtiata si pe alocuri rupta.

Dupa varsta de 35 de ani osul pierde in mod continuu din substanta sa, un fenomen normal si natural odata cu inaintarea în vârsta. Această pierdere poate deveni însă o problemă serioasă dacă "rezerva osoasa" initiala a fost prea mica sau daca pierderea de substanta osoasa se face prea repede. Rezultatul este cresterea riscului de fractura, fie printr-o cadere obisnuita, ca în cazul încheieturii mainii sau soldului, fie printr-un efort moderat de ridicare, ca in cazul vertebrelor.

Aproape oricine poate face osteoporoza, dar sunt predispuse la acest lucru mai ales persoanele de sex feminin (aprox.80% dinte pacientii cu osteoporoza sunt femei), mai ales daca au avut deja menopauza, si chiar si mai mult daca au avut-o inainte de varsta de 45 de ani.

Factori de risc pt osteoporoza

1. Sexul feminin - de patru ori mai multe femei decat barbati sufera de osteoporoza .
2. Osteoporoza afecteaza si alti membri ai familiei - boala are si o componenta ereditara.
3. Constitutia subtire - oasele au din start o densitate mai mica.
4. Intreruperi ale ciclului menstrual - osteoporoza afecteaza foarte adesea femei aflate în post-menopauza, dar riscul creste chiar si in situatia unor boli sau exercitii fizice foarte intense care întrerup temporar ciclul menstrual.
5. Interventii chirurgicale - gastrectomii (inlaturarea unei portiuni din stomac) sau histerectomii totale. Acestea afecteaza absorbtia sau utilizarea calciului de catre organism.
6. Anumite tratamente medicamentoase - de ex. tratamente de lunga durata cu unele medicamente anti-inflamatorii (steroidiene - de ex. diprofos) si anti-epileptice, sau excesul de hormoni tiroidieni. Aceste tratamente se vor efectua numai sub controlul strict al medicului.
7. Alti factori de risc - fumatul, consumul de alcool, etc. Fumatul pare sa blocheze capacitatea estrogenilor de a proteja oasele, iar alcoolul poate bloca absorbtie calciului si reduce cresterea osoasa.
8. varsta peste 65 de ani
9. tratament cronic cu corticosteroizi
10. aport inadecvat de calciu alimentar
11. activitate fizica insuficienta
12. greutate corporala prea mica

Indiferent de sex si varsta, osteoporoza poate fi prevenita printr-o activitate fizica adecvata si un aport de calciu corespunzator. osteoporoza este o boala tratabila, dar mai ales prevenibila.


Pancreatita cronica

Pancreatita cronica
Pancreatita cronica este afectiunea inflamatorie persistenta a pancreasului ce se defineste prin modificarea tesutului glandular a pancreasului si cicatrizarea (fibroza) acestuia, determinand de alterarea secretiei enzimelor pancreatice si a hormonilor.
In consecinta pacientii cu pancreatita cronica vor avea perturbari in digestia alimentelor, malabsorbtie si diabet. Pancreatita cronica nu este o afectiune frecventa, insa in ultimii 20 de ani s-a constat o crestere usoara a numarului de cazuri mai ales in tarile unde este crescut consumul de alcool. Spre exemplu, in Europa de Vest, incidenta pancreatitei cronice este intre 4 si 10-12 cazuri la 10.000 locuitori/an.
Cauze pancreatita cronica
Cauza cea mai frecventa de pancreatita cronica este calcificarea, cel mai frecvent cauzata de consumul de alcool. Cauzele cele mai frecvente de calcificari cronice pancreatice sunt conseciinta consumului de alcool, acesta fiind implicat intr-un procent de 70-90%. De asemenea, un rol important in determinarea pancreatitei cronice il detine dieta bogata in proteine si grasimi care deseori este asociata cu consumul excesiv de alcool.
Riscul de pancreatita cronica este crescut la pacientii fumatori.
Alte cauze mai putin frecvente ale calcificarilor pancreatice sunt reprezentate de:
• – malnutritia pe o perioada lunga de timp, acesta fiind cea mai frecventa cauza a pancreatitelor cronice tropicale (intalnite in India si in unele tari din Africa)
• – hiperparatiroidism
• – factori ereditari
Tipurile de pancreatita mai putin frecvente sunt reprezentate de formele obstructive. Cauzele pancreatitelor obstructive sunt numeroase :
• – cicatrizarea ductelor biliare in urma episoadelor de pancreatita acuta
• – tumori benigne ale canalului pancreatic
• – micsorarea orificiului ductului pancreatic la varsarea in duoden
• – compresia externa si leziunile determinate de traume.
• – tumori maligne ale pancreasului.
Simptome pancreatita cronica
Simptomele precoce ale pancreatitei cronice sunt:
• – durerile abdominale
• – icter
• – fatigabilitate (oboseala).
Principalul simptom al pancreatitei cronice este reprezentat de durerea abdominala, instalata brusc, care poate dura cateva ore sau zile. Durerea abdominala din pancreatita cronica este intensa, astfel incat interfera cu activitatile curente, de fiecare zi. Factorii precipitanti ai durerii sunt de obicei reprezentati de consumul excesiv de alcool asociat frecvent cu mesele bogate in grasimi. Dintre semnele precoce ale pancreatitei cronice mentionam prezenta unor episoade de ingalbenire a tegumentelor (icter), aparute in special dupa durerea abdominala.
Simptomele tardive ale pancreatitei cronice sunt semne datorate insuficientei pancreatice:
• – diareea uleioasa datorata malabsorbtiei principiilor alimentare
• – scadere ponderala progresiva
• – hiperglicemie (valori crescute ale glicemiei) pana la diabet clinic manifest.
Diagnostic pozitiv pancreatita cronica
Istoricul bolii precum si evolutia din punct de vedere imagistic (tomografie computerizata) a pancreasului sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului de pancreatita cronica.
Istoricul poate cuprinde:
• – afirmarea consumului de alcool
• – instalarea brusca (paroxistica) a durerilor epigastrice
• – alternanta perioadelor de icter cu pierdere ponderala este caracteristica pentru pancreatita cronica.
In stadiile precoce de evolutie a bolii confirmarea diagnosticului de pancreatita cronica este dificila. In confirmarea acestui diagnostic sunt importante ecografia abdominala si radiografia abdominala.
Pentru confirmarea diagnosticului pot fi necesare si alte teste cum ar fi:
• – endoscopie digestiva superioara
• – tomografie computerizata.
Aceste nvestigatii suplimentare sunt necesare in special pentru diagnosticul diferential cu alte afectiuni.
Complicatii pancreatita cronica
In urma calcificarii zonelor de fibroza progresiva a pancreasului poate aparea ingustarea ductelor pancreatice sau chiar obstructia completa a acestora, ceea ce determina aparitia chistelor de retentie. Acestea la randul lor, se pot infecta rezultand abcese. Complicatiile abceselor pot fi perforarea in tesuturile si organele vecine, determinand peritonita, ascita, pleurezie sau chiar rareori mediastinita (inflamatia zonei centrale a toracelui).
Alte complicatii sunt:
• – ascita (retentia de lichide in abdomen)
• – icterul datorat ingustarii ductului biliar comun
• – sangerari gastrointestinale care apar la aproximativ 10% dintre pacienti.
Stenoza (ingustarea) duodenului poate aparea frecvent si poate determina rareori obstructia tractului gastrointestinal.
Tratament pancreatita cronica
Principalul tratament al pancreatitei cronice consta in eliminarea cauzei care a determinat agresiunea pancreasului.
In cazul pancreatitei cronice calcificata, evitarea consumului de alcool este obligatorie.
S-a constatat ca, daca se mentine consumul de alcool, frecventa si intensitatea durerilor abdominale creste progresiv precum si incidenta complicatiilor.
Uneori pacientii primesc acest tratament in clinicile sau spitalele specializate in tratarea dependentei de alcool.
Tratamentul chirurgical este indicat de cele mai multe ori in formele de pancreatita cronica obstructiva.
Tratamentul conservator al pancreatitei cronice consta in principal in tratarea simptome: durerea abdominala si insuficienta pancreatica.
Stabilirea unei diete adecvate este necesara deoarece apar diverse dezechilibre metabolice la pacientii cu pancreatita cronica. Acestea sunt determinate de digestia si absorbtia deficitara la nivelul tractului gastrointestinal precum si de ingestia deficitara (cantitativ sau calitativ) de alimente, care determina in evolutie malnutritia.
Dieta alimentara trebuie sa fie hipercalorica, pentru a preveni scaderea in greutate. Datorita scaderii absorbtiei si digestiei alimentelor, ratia alimentara zilnica trebuie repartizata in 5-6 mese/zi.
Cantitatea de grasimi din alimente trebuie redusa astfel incat sa nu depaseasca 60-80 g/zi, deoarece mesele abundente, in special cele hiperlipidice, pot accentua durerea.
Daca se asociaza si diabet zaharat se recomanda dieta hipoglucidica asociata unui tratament farmacologic. Durerea acuta este una dintre trasaturile caracteristice ale pancreatitei cronice, aceasta instalandu-se sub forma de atacuri paroxistice (instalate brusc). Durerea este determinata de multiple cauze. Cea mai frecventa cauza a durerii din pancreatita cronica se datoreaza cresterii presiunii in ductele pancreatice, datorita ingustarii lor si datorita prezentei in lumen a calculilor, care impiedica circulatia sucului pancreatic. Durerea poate aparea si in urma unei complicatii a pancreatitei cronice.
Tratamentul este individualizat in functie de cauza care determina durere abdominala:
• – dieta
• – preparatele de substitutie enzimatica pancreatica
• – antialgice
• – tratament chirurgical.
In cazul aparitiei simptomelor sindromului de malabsobtie prima atitudine trebuie sa fie reducerea ingestiei de grasimi, pana la un maxim de 60g pe zi, cat si administrarea de vitamine liposolubile (A, D, E, K), vitamine din grupul B si folati. Daca aceste masuri nu duc la instalarea peristaltismului abdominal normal si la mentinerea constanta a greutatii corporale si/sau continutul de grasimi eliminat in scaun depaseste 15 g/zi, pacientii trebuie sa primeasca tratament medicamentos cu enzime pancreatice.
In unele cazuri de insuficienta pancreatica exocrina severa se administreaza trigliceride cu lant mediu (MCT – medium chain tryglicerides) pentru a echilibra lipidele pe care pacientul le pierde prin maldigestie.
In ultimii ani se incearca imbunatatirea tratamentului pancreatitei cronice cu compusi antioxidanti (vitamina C, E, selenium, caroten). In cazul pancreatitei cronice calcificata, evitarea consumului de alcool este obligatorie.
S-a constatat ca, daca se mentine consumul de alcool, frecventa si intensitatea durerilor abdominale creste progresiv precum si incidenta complicatiilor.
Uneori pacientii primesc acest tratament in clinicile sau spitalele specializate in tratarea dependentei de alcool.
Tratamentul chirurgical este indicat de cele mai multe ori in formele de pancreatita cronica obstructiva.
Prognostic pancreatita cronica
Speranta de viata a pacientilor cu pancreatita cronica este mai scazuta fata de medie (cu ceva mai mult de 10 ani) in cazul in care nu se instituie tratament corespunzator.
Principala cauza de mortalitate o constituie cancerului aparatului respirator (plaman, laringe), tuberculoza, afectiunile cardiovasculare si nu boala in sine sau complicatiile acesteia.
La 20 de ani dupa aparitia simptomelor doar aproximatix 50% dintre pacientii diagnosticati cu pancreatita cronica supravietuiesc. Prognosticul este semnificativ mai bun pentru pacientii care evita consumul cronic de alcool.


Hernie de disc

Hernia de disc poate apare in orice parte a coloanei vertebrale, de cele mai multe ori la nivelul inferior al coloanei (lombar). Uneori hernia de disc apare la nivelul gatului (cervical) si mai rar toracic.

Coloana vertebrala este compusa dintr-o serie de oase care se numesc vertebre, legate intre ele printr-un disc intervertebral, format dintr-un inel exterior fibros si rezistent si un tesut gelatinos elastic, numit nucleul pulpos. Un disc sanatos este ca un amortizor, care confera coloanei vertebrale o protectie la socurile produse de miscari ample, cum ar fi fuga, saritul sau ridicarea unor greutati.

Daca discurile sunt indemne, au rol de amortizare a socurilor si de a mentine coloana vertebrala flexibila. Cand aceste discuri se deterioreaza in urma accidentelor sau a imbatranirii, vor iesi in exterior sau se vor rupe, proces numit hernie de disc. Daca inelul exterior este lezat (ranit) prin traumatisme sau slabit prin imbatrinire, ca urmare a unor boli degenerative, poate da posibilitatea nucleului gelatinos, care se afla sub presiune, sa proemine (hernie contenta) sau sa iasa din disc (hernie prolabata), ceea ce duce uneori la compresiunea nervilor sau a maduvei spinarii, producand dureri, amorteala sau slabiciune in membre. In unele cazuri, simptomele pot fi ameliorate prin tratamente conservative cum ar fi medicamente, infiltratii, repaus la pat si fizioterapie.

Hernia de disc - cauze

* distrugerea discului sau degenerarea lui. Omul imbatraneste, discurile vertebrale pierd o parte din lichidul care le mentine flexibilitatea
* raniri la nivelul coloanei vertebrale, dezvoltandu-se astfel fisuri la nivelul stratului exterior al discului. Materialul gelatinos din interiorul discului (nucleul), poate fi impins in afara prin fisurile din capsula sau se poate rupe in bucati * tensionare puternica sau o presiune crescuta la nivel lombar
* activitatile zilnice care supun spatele unui stres, ridicari vicioase, expuneri prelungite la vibratii sau accidentari la sport

Hernia de disc - simptome

Simptomele depind de pozitia si marimea herniei de disc si existenta sau nu a compresiunii nervului :

* nu face presiune asupra unui nerv : se poate sa nu dea dureri
* face presiune asupra unui nerv : durere, amorteala sau slabiciune in zona prin care trece nervul

Durerea de picior cauzata de hernia de disc are urmatoarele caracteristici :

* de obicei apare doar pe un picior
* debut brusc sau graduat
* poate fi constanta sau intermitenta
* se poate accentua la stranut, tuse, sau efortul de defecatie
* se poate agrava datorita sezutului, pozitiei bipede prelungita sau rasucirilor
* se amelioreaza in timpul mersului, pozitiei intinse sau altor pozitii care relaxeaza coloana vertebrala si scad presiunea asupra discului herniat

Hernierea discului - o parte din materialul gelatinos care umple discul poate reflua in fisurile din capsula. Discul se umfla si depaseste vertebrele.

Ruptura de disc - materialul din interiorul discului trece de capsula.

Fragment liber - fragmente de disc rupt se pot desprinde in totalitate si sa ajunga in canalul vertebral (unde se afla maduva spinarii).


Discopatie lombara – spondiloza

Spondiloza lombara descrie aparitia de osteofite - excrescente osoase pe fata anterioara, laterala si mai rar cea posterioara a marginilor superioare si inferioare ale corpilor vertebrali. Acest proces dinamic apare si progreseaza o data cu inaintarea in virsta. Spondiloza lombara nu produce simptome de obicei. Cind simptomele sunt durerea de spate sau sciatica, spondiloza lombara nu este de obicei cauza.

Spondiloza este un defect intre fetele articulare ale corpilor vertebrali, care poate fi sau nu acompaniat de translatia unei vertebre fata de alta - spondilolisteza. Osteofitele lombare au fost considerate mult timp cauza durerii de spate datorita frecventei si dimensiunii lor. Frecventa semnelor sau simptomelor printre indivizii cu osteofite nu este mai mare decit la cei fara. Spondiloza lombara este prezenta la 27-37% din populatia asimptomatica. Aproximativ 87% dintre indivizi au osteofite vertebrale, cel mai frecvent la nivelul T9-10 si L3.

Spondiloza lombara reduce abilitatea segmentelor implicate de a se misca normal. Durerea de spate si redoarea de spate sunt comune. Compresia nervilor in canalul spinal sau la iesirea din acesta conduce la durere, parestezii sau slabiciune in picioare, fese sau intestin si vezica urinara. Apar anomalii ale greutatii corporale. Ocazional aceste modificari degenerative pot produce instabilitatea coloanei. Alterarile aliniamentului segmentelor spinale sau spondilolistoza conduc la deformare a coloanei si durere severa cu simptome neurologice.

Spondiloza lombara pare a fi un fenomen specific imbatrinirii. Cele mai multe studii nu sugereaza nici o relatie intre stilul de viata, greutate, inaltime, activitate fizica, fumat sau consum de alcool sau isotirc al reproducerii. Adipozitatea este observata ca factor de risc la unele populatii. Efectul activitatii fizice este controversat. Spondiloza lombara apare ca rezultat al depunderii de os nou format in zone unde ligamentul anular este stressat.

Deoarece durerea de spate este infrecventa in spondiloza lombara se va cauta un alt diagnostic pentru aceasta. Medicatia nu este indicata in absenta complicatiilor. Excizia chirurgicala este efectuata pentru sciatica de incarcerare care nu raspunde la 2 zile de repaus la pat absolut. Mortalitatea crescuta nu este asociata cu spondiloza lombara. In timp ce unii pacienti au durere de spate persistenta, dizabilitatea semnificativa este rara daca pacientul nu are compromitere neurologica severa. Morbiditatea cea mai comuna este reprezentata de durerea de spate persistenta sau incarcerarea nervilor. Deoarece degenerarea discului este accelerata la nivelul spondilozei, poate apare durerea discogenica. Spondilolisteza degenerativa produce simptome artritice caracteristice care se pot agrava cu virsta.


Discopatie cervicala – spondiloza

Spondiloza este o afectiune degenerativa a coloanei. Aceasta este "distribuita" pe intreaga coloana de sus pina jos, mai frecvent pentru regiunea lombara si cervicala.

Afectiunea este mai putin frecventa pentru regiunea toracala. "Spondiloza consta in depuneri de calciu la nivelul marginilor platourilor discale sau in jurul articulatiilor.

Aceste depunderi de calciu creeaza niste formatiuni cunoscute in patologia noastra de la radiologie sub numele de "ciocuri de papagal". Prezenta lor arata ca este vorba de un proces cronic degenerativ al coloanei. Acest proces este cauza a doua probleme esentiale. In primul rind ingusteaza canalul rahidian in care stau maduva si nervii si ingusteaza gaurile de conjugare - locurile pe unde ies nervii din maduva si se distribuie spre membre. Ingustarea acestor gauri - in fiecare gaura trebuie sa incapa un nerv - poate da niste dureri cumplite. In al doilea rind, ingustarea in ansamblu a canalului rahidian (vertebral) duce la instalarea a ceea ce se cheama mielopatiavertebrala. Deci are loc o compresiune care creeaza dificultati in irigatia cu singe a maduvei si actioneaza ca factor mecanic. Toate acestea dau simptomatologia respectiva", explica prof. dr. Nicolai Ianovici, seful Clinicii de Neurochirurgie din cadrul Spitalului "Sf. Treime" Iasi

Pentru spondiloza cervicala, simptomatologia este urmatoarea: dureri si amorteli in miini; uneori scaderea fortei musculare a membrelor intii in miini si apoi in picioare. In regiunea cervicala exista in corpii vertebrali laterali un canal prin care trec arterele vertebrale care duc singe la creierul mic; daca acestea sint comprimate, se reduce cantitatea de singe care iriga creierul mic. Astfel poate aparea o lipsa de singe a trunchiului cerebral si a cerebelului. Aceasta se manifesta prinddureri de cap in regiunea occipitala, ameteli, tulburari de mers.

Astfel, bolnavul este destul de speriat: are ameteli, dureri de cap, tulburari de mers, ii scade forta musculara. Spondiloza cervicala prin simptomatologia ei este o afectiune foarte neplacuta, dar oamenii trebuie sa inteleaga ca vorbim de o boala cu care se poate trai daca este tratata corect.


Durere spate

Durerea cronica de spate este cea mai intilnita conditie patologica in tarile industrializate si cea mai comuna cauza a limitarii activitatilor la persoanele mai tinere de 45 de ani. Este definita ca durere care persista peste 12 saptamini si este atribuita adesea conditiilor degenerative sau traumatice ale coloanei vertebrale. Fibrozita, spondiloartropatia inflamatorie si bolile osoase metabolice reprezinta de asemenea cauze ale durerii de spate.

Durerea lombara de spate este definita ca cronica dupa 3 luni de evolutie deoarece majoritatea tesuturilor conjunctive se vindeca in 6-12 saptamini daca nu persista instabilitatea patoanatomica. Conditiile traumatice sau degenerative ale coloanei sunt cele mai frecvente cauze ale durerii de spate. Desi protruzia discului si hernierea sunt cauze popularizate ale durerii de spate si sciaticii, herniile de disc asimptomatice sunt comune.

Daca studiile diagnostice nu arata o cauza structurala se pune intrebarea daca durerea nu are un factor predominant psihologic. Factorii fizici si cei psifologici influenteaza tranzitia de la durerea de spate acuta la cea cronica. Identificarea tuturor factorilor care contribuie este indispensabila pentru succesul terapiei.

Durerea de spate lombara este mai prevalenta in tarile industrializate. Factorii genetici care predispun persoanele de etnie specifica sau rasa la aceasta afectiune nu au fost identificati clar. Barbatii si femeile sunt afectati egal, dar la cei peste 60 de ani femeile raporteaza simptome mai frecvent decit barbatii. Incidenta durerii de spate prezinta valori maximale odata cu virsta mijlocie si scade cu inaintarea in virsta, cind modificarile degenerative ale coloanei sunt predominante. Sciatica apare la pacientii din decada a patra a cincea de viata, iar virsta medie de aparitie este de 42 de ani.

Terapia conservativa este de electie si include: repaus la pat, administrare de antiinflamatorii si miorelaxante. Interventia chirurgicala in sindroamele de durere discogenica este necesara in radiculopatiie sau mielopatie cu durere radiculara persistenta, slabiciune motorie, deficite neurologice progresive sau compresia maduvei spinarii fara raspuns la terapia conservativa.

Cele mai multe etiologii ale durerii de spate nu sunt amenintatoare de viata, totusi au asociata o morbiditate semnificativa in sindroamele de durere cronica de spate. Un numar semnificativ de pacienti nu se pot reintoarce la viata normala si la locul de munca. Cele mai multe cazuri de durere de spate nu sunt urgente medicale cu exceptia celor cu sindrom de coada de cal care necesita decompresie imediata pentru a preveni sechelele neurologice permanente.


Atacuri de panica

Atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii, autolimitata in timp. Durata sa este de aproximativ 20 de minute, de la debut si pana la scaderea in intensitate a simptomelor.


In cursul atacului de panica, frica sau disconfortul sunt insotite de cel putin patru dintre urmatoarele simptome, care apar de o maniera abrupta si ating intensitatea maxima in mai putin de 10 minute :

• batai puternice/neregulate/rapide ale inimii
• senzatie de dificultate/incapacitate de a respira
• senzatie de sufocare
• durere sau disconfort toracic
• transpiratii
• tremuraturi/contractii localizate ale muschilor
• greata/jena abdominala
• ameteli/senzatie de instabilitate/senzatie de lesin/cap vid
• senzatie de irealitate/modificarea perceptiei propriei persoane
• frica de a-si pierde controlul/ a innebuni
• frica de a muri
• furnicaturi
• frisoane sau valuri de caldura

Atacul de panica singular nu este un diagnostic in sine.
Paroxisme ale anxietatii pot aparea in oricare dintre tulburarile anxioase, fie ca ele sunt fobii, tulburare obsesiv-compulsiva sau tulburare anxioasa generalizata, dar nu sunt caracteristice.


Doar tulburarea de panica evolueaza cu atacuri de panica repetate, dintre care cel putin unul este urmat, timp de minimum o luna, de unul sau mai multe dintre urmatoarele simptome :
• frica persistenta ca vor urma si alte atacuri
• ingrijorari privind implicatiile sau consecintele atacului (ex. pierderea controlului, un infarct miocardic, evolutia spre o boala psihica grava)
• o modificare semnificativa a comportamentului in legatura cu atacurile (evitarea situatiilor in care s-au produs atacuri de panica, masuri de asigurare de ex. nu merge neinsotit pe strada, consulta repetat medicul etc.).


Insomnia

Somnul este o intrerupere repetitiva a starii de veghe ce corespunde intreruperii activitatii S. R. A. A. (sistemul reticulat activator ascendent) , in timpul careia functiile organismului raman controlate de structuri anatomice subiacente.

Este considerat ca fiind normal ca durata somnul mai mult de 7 ore pe noapte si mai putin de 9 ore. O durata mai scurta de 7 ore sugereaza un somn inadecvat, iar o durata peste 9 ore sugereaza o hipersomnie (stare de somnolenta excesiva diurna) primara, dar aceasta nu este o regula stricta, deoarece exista variatii individuale in durata somnului.

Somnul cuprinde 2 stadii-R. E. M (rapid eye movement) in care creierul este activ iar restul corpului inactiv, este si perioada cu vise a somnului, si N. R. E. M (nonrapid eye movement) cu tonus muscular ridicat, absenta miscarilor oculare, este stadiul in care creierul este inactiv si corpul activ.

Tulburarile somnului pot avea cauze ocazionale (schimbarea locului de dormit, anumite substante) sau pot fi simptome in cadrul unor boli generale sau psihiatrice. Tulburarile de somn pot fi casificate in 4 sectiuni majore dupa etiologie:

* -tulburari de somn primare;
* -tulburari de somn legate de tulburari mentale;
* -tulburari de somn legate de o conditie medicala generala (boala) ;
* -tulburari de somn induse de o substanta.


1. Cele primare sunt tulburarile in a caror etiologie nu este implicata nici una dintre celelalte 3 amintite mai sus, se presupune ca acestea provin din dereglari endogene (ce tin de organism) survenite in generarea sau reglarea ritmului somn-veghe complicate si de alti factori. Acestea se clasifica la randul lor in dissomnii si parasomnii. Dissomniile sunt anomalii in calitatea, cantitatea sau reglarea somnului iar parasomniile sunt caracterizate de comportament anormal in timpul somnului sau tranzitiilor somn-veghe (apar halucinatii, paralizii-cu incapacitatea de a se misca timp de cateva secunde, minute) .
2. Tulburarile de somn in legatura cu alte tulburari mentale implica o perturbare a somnului care are drept cauza o boala diagnosticabila (de obicei tulburari afective sau de anxietate) , iar aceasta trebuie sa fie destul de severa pentru a fi investigata separat.
3. Tulburarile de somn legate de o conditie medicala generala sunt date de efectele fiziologice directe ale unei boli asupra sistemului somn-veghe.
4. Tulburarile de somn induse de o substanta rezulta din uzul sau incetarea recenta a uzului unei anumite substante inclusiv a medicamenteor.

Esentiala in diagnosticarea unei tulburari de somn este acuza pacientului in legatura cu dificultatea in initierea sau mentinerea somnului ori prezenta unui somn neodihnitor ce dureaza cel putin o luna si care afecteaza negativ desfasurarea activitatilor profesionale sau sociale. Astfel, cu cat persoana este mai preocupata de problema tulburarii respective se creeaza un cerc vicios si apare frustrarea care accentueaza incapabilitatea de a adormi sau de a mentine somnul. Insomnia cronica poate duce la sentimente de stare proasta de sananate in cursul zilei si la deteriorarea atentiei, afectivitatii, motivatiei, energiei si concentarii si o crestere a fatigabilitatii.

Incidenta tulburarilor de somn este in crestere, acestea apar predominent la persoanele in varsta (din cauza afectiuniolor somatice multiple asociate) si mai mult la femei. Copiii sunt de asemenea afectati in masura destul de mare dar acest fapt este pus pe seama dzvoltarii cerebrale insuficiente, acestea rezolvandu-se odata cu maturarea cerebrala fara a lasa sechele.

Tulburarile somnului sunt tratabile atat medicamentos cat si printr-o igiena corecta a somnului sau prin psihoterapie.

Cea mai importanta acuza in cazul insomniei primare este aparitia unei dificultati in initierea sau mentinerea somnului ori prezenta unui somn neodihnitor, iar problema trebuie sa dureze cel putin de o luna. Cel mai adesea indivizii afectati de insomnie primara acuza dificultatea in a ramane adorminti in combinatie cu vigilitate intermitenta pe parcursul somnului iar cel mai rar prezenta somnului nereconfortant. De asemenea apare o preocupare importanta fata de lipsa de somn, fapt care duce la agravarea acesteia prin aparitia frustrarii. Statul in patul in care individul petrece nopti fara somn cauzeaza frustrare si excitatie conditionata, somnul poate aparea mai usor cand acesta nu incearca sa adoarma (de exemplu privind la televizor sau citind) . Unii indivizi afirma ca dorm mai bine departe de dormitoarele lor, adica in alte circumstante vizuale decat rutina.

Cronicizarea insomniei poate duce la aparitia unor complicatii, indivizii avand sentimente de stare proasta a sanatatii in timpul zilei (deteriorarea afectivitatii, atentiei, motivatiei, scaderea energiei si a concentrarii si cresterea fatigabilitatii) .

Datele cu privire la prevalenta insomniei primare in populatia generala sunt putine dar anchetele populationale arata o prevalenta pe an de 30-45% la adulti. In populatia generala, prevalenta este de aproximativ 1-10% la adulti si 25% la batrani. Aproximativ 15-25% dintre pacientii clinicilor specializate in tulburari de somn si care au insomnie cronica sunt diagnosticati cu insomnie primara.

Factorii declansatori ai insomniei primare pot fi diferiti de cei ce o intretin. De obicei debutul este brusc si apare in contextul unui stress social, psihic sau medical. Insomnia primara apare de regula la adultul tanar sau la varsta medie, fiind rara in copilarie sau adolescenta. Evolutia se poate limita la cateva luni in cazul factorilor psihici sau medicali care o declanseaza, iar 50-75% dintre cei cu acuze hipnice prezinta simptomatologie de mai mult de un an, insomnia anterioara fiind factorul de risc cel mai important. In alte cazuri insomnia are un caracter episodic, cu perioade de somn bun si perioada de somn mai rau, in functie de evenimentele de viata. De obicei insomnia primara persista mai mult timp dupa rezolvarea factorilor declansatori (cauze: intensificarea excitatiei si conditionare negativa) .

Anchetele arata ca prevalenta este mai mare odata cu inaintarea in varsta (apar probleme somatice mai multe) si la sexul feminin. Adultii tineri se plang mai frecvent de imposibilitatea de a adormi pe cand cei de varsta medie si batranii au probleme mai mult in a mentine somnul si cu trezirea matinala precoce.

Somnul superficial si intrerupt are o conditionare genetica dar putinele date din studiile pe gemeni furnizeaza rezultate contradictorii despre importanta factorilor genetici in insomnia primara.


Astmul bronsic

Astmul este o boala care afecteaza bronhiile. Bronhiile sunt ramificatii ale traheei ce conduc aerul spre alveolele pulmonare. La astmatici, bronhiile se ingusteaza astfel incat apar dificultati in circulatia aerului atat la inspiratie cat si la expiratie.

Mai multi factori pot fi la originea acestei afectiuni:

* fibrele musculare situate in jurul bronhiilor se contracta ("spasm" bronsic)
* mucoasa este iritata si se congestioneaza
* in interiorul bronhiei se acumuleaza mucus anormal de vascos.

Caracteristic astmului este rolul important jucat de contractia musculaturii bronhiilor. Spasmul dispare in cateva minute dupa inhalarea medicamentelor specifice, iar circulatia aerului in bronhii este net ameliorata. Acest fapt confirma diagnosticul de astm alaturi de alte teste functionale pulmonare.

Astmaticii se plang de crize de sufocare (dispnee) deseori asociate cu o tuse iritanta, care, foarte rar poate fi singurul simptom al astmului. Respiratia poate fi uneori usor suieratoare (wheezing). Majoritatea persoanelor afectate remarca singure in ce context apar problemele lor. Aceste observatii ajuta la gasirea rapida a originii si factorilor declansatori ai astmului.

La majoritatea copiilor bolnavi de astm si la aproape jumatate din adulti cauza bolii este o alergie la unele substante prezente in aer. Nici in prezent nu este foarte clar de ce unele persoane dezvolta alergie la anumite substante in timp ce altele sunt crutate. Reactia alergica provoaca inflamarea mucoasei bronhice prin vasodilatatie si secretia in exces a mucusului si conduce progresiv la contractia muschilor bronsici. In plus, sunt eliberate o serie de substante, cum ar fi de exemplu histamina, care declanseaza contractia bronsica. Restul pacientilor cu astm bronsic au alte cauze de declansare a crizei, nealergice, dar in final se declanseaza acelasi tip de fenomene inflamatorii, care au aceleasi consecinte. Aceste cauze sunt insa mai putin cunoscute.

Factorii declansatori sunt variati. In cazul astmului alergic, inspirarea unui alergen (substanta ce provoaca alergia) poate declansa o criza (de exemplu joaca cu o pisica in cazul alergiei la par de pisica). Toti astmaticii prezinta o hiperreactivitate a bronhiilor - ceea ce reprezinta o caracteristica a bolii.

Bronhiile se contracta in contact cu iritantii cei mai diversi, ca de exemplu:

* aer rece si uscat;
* efort fizic;
* fumul de tigara (inclusiv cel din expunerea pasiva);
* poluarea;
* stresul;
* infectii ale cailor respiratorii (guturai, gripa).

Astmul este boala cronica cea mai raspandita la copii. In cursul ultimilor 50-100 de ani a avut loc o crestere sensibila a numarului de cazuri de alergii si astm. Nu se cunosc cauzele. Factorii de mediu si modul de viata se pare ca au o anumita influenta. Predispozitia la alergii si la astm este ereditara, boala aparand deseori la mai multi membrii din aceeasi familie. Totodata este probabil ca mai multe gene sa fie responsabile de aceasta predispozitie si ca factorii de mediu sa joace un rol important in aparitia bolii.


Tromboflebita

Flebita inseamna inflamarea unei vene. Tromboflebita este termenul utilizat cind un tromb venos determina inflamarea unei vene. Tromboflebita superficiala afecteaza venele de la suprafata pielii, cel mai adesea la nivelul membrului inferior, dar poate afecta si venele pelvine si ale membrului superior.

Tromboflebita care apare in mod repetat la venele normale este denumita migratorie. Poate indica o boala de baza severa cum ar fi cancerul unui organ intern. Cind tromboflebita migratorie si cancerul de organ intern se asociaza afectiunea este denumita sindromul Trousseau.

Cel mai frecvent tromboflebita superficiala se rezolva spontan. Pentru durere se recomanda analgezice usoare precum aspirina sau alte antiinflamatorii nesteroidiene. Daca tromboflebita este extinsa si severa se indica flebectomiarepaus la pat, ridicarea membrului afectat si mentinerea sa in aceasta pozitie pentru a favoriza circulatia normala a singelui si aplicarea de comprese umede calde. Se folosesc cu succes ciorapii elastici, sticlele cu apa calda. . Unele forme de tromboflebita se trateaza cu succes si cu anticoagulante.

Desi se crede ca lezarea endoteliului este necesara pentru aparitia trombozei simptomatice, tromboza venoasa poate fi asociata si cu deficitul a unul sau mai multi factori anticoagulanti. Prevalenta cea mai crescuta se regaseste pentru deficitul de factor antitrombinic III, de proteina C si S. Defectele sistemului fibrinolitic, in special a plasminogenului apare la peste 10% din populatia sanatoasa. Cind acesta este unul singur riscul de tromboza este mic.


Ovare polichistice

Sindromul ovarului polichistic (SOP) este o afectiune heterogena, ce se manifesta prin obezitate, hirsutism (pilozitate excesiva), sterilitate, tulburarile ale menstruatiei (amenoree, printre altele) si prin marirea volumului ovarelor, care devin fibroase (isi pierd elasticitatea) si prezinta numeroase chisturi.

In unele cazuri, tulburarile menstruale semnaleaza afectiunea inca din adolescenta; in altele, sindromul este identificat mai tarziu datorita infertilitatii femeilor afectate. Semnele si simptomele acestui sindrom sunt determinate de afectarea ciclului menstrual, care in mod normal culmineaza lunar cu eliberarea unui ovul de catre ovar (ovulatia). Numele sindromului provine de la prezenta la nivelul ovarelor a numeroase chisturi -foliculi sau pungi pline cu lichid ce contin ovule imature.

Sindromul ovarului polichistic denumeste un dezechilibru hormonal ce afecteaza ovulatia normala. Cauza nu este pe deplin inteleasa de oamenii de stiinta, desi se crede ca factorii genetici sunt implicati.

Tratamentul SOP vizeaza reglarea dezechilibrelor hormonale si controlarea greutatii. Exercitii fizice si nutritia sanatoasa sunt o parte esentiala in tratamentul SOP.

Sindromul ovarului polichistic este una din cele mai frecvente dezechilibre hormonale, afectand intre 5 si 10% din femeile de varsta reproductiva. Diagnosticul precoce si tratarea sindromului ovarului polichistic pot reduce riscul aparitiei complicatiilor, precum diabetul si cardiopatiile.

Sindromul ovarului polichistic se manifesta printr-o paleta larga de semne si simptome, iar gradul lor de severitate poate varia. Pentru a fi diagnosticata cu acest sindrom, femeia trebuie sa prezinte cel putin doua din urmatoarele semne:

* Tulburari ale menstruatiei. Acesta este cel mai des intalnit semn al SOP. Tulburarile se refera la absenta menstruatiei (amenoree), sau la mai putin de 8 cicluri menstruale pe an, ceea ce inseamna un interval mai mare de 35 zile intre cicluri.
* Cresterea nivelului de hormoni masculini – se manifesta prin semne precum cresterea excesiva a parului pe fata, piept, abdomen, spate, brate (hirsutism), acnee si caderea de tip masculin a parului (alopecie). Trebuie mentionat ca nu toate femeile cu SOP prezinta semne fizice ale excesului de hormoni masculini.
* Prezenta numeroase chisturi la nivelul ovarelor si marirea dimensiunilor acestora (ovare polichistice). Totusi, o femeie cu ovare polichistice nu are neaparat si sindromul ovarelor polichistice. Iar o femeie cu SOP poate avea ovare cu aspect normal. Pentru a fi diagnosticata cu SOP, femeia trebuie sa aiba cicluri menstruale neregulate sau un nivel excesiv de hormoni masculini.


Scolioza

Scolioza este afectiunea in care coloana vertebrala este deviata in plan frontal (intr-o parte), coloana vertebrala fiind in conditii normale dreapta. In acelasi timp coloana vertebrala poate fi si rasucita (rotata in jurul axului). In mod obisnuit scolioza apare la mijlocul spatelui (coloana toracica) sau in partea de jos a spatelui (coloana lombara).

Multi oameni au un anumit grad de deviere a coloanei. De fapt, curburile coloanei vertebrale mai mici de 10 grade sunt considerate deviatii normale ale coloanei. Scolioza este atunci cand devitia coloanei este mai mare de 10 grade. Coloana vertebrala se curbeaza de obicei in foma literei S sau C.

In 80% din cazuri, cauza aparitiei scoliozei nu este cunoscuta. Aceasta este numita scolioza idiopatica. Scolioza apare de obicei in copilarie sau adolescenta si este asociata factorilor genetici, adesea fiind o afectiune familiala.

Sunt doua tipuri de scolioza: structurata si nestructurata.

Scolioza nestructurata implica curburi ale coloanei, fara rotatie si este reversibila, pentru ca este cauzata de conditii precum :

* durere sau spasm muscular
* o cauza inflamatorie precum apendicita acuta
* inegalitatea membrelor inferioare.

Scolioza structurata implica curburi ale coloanei cu rotatie si este ireversibila fiind de obicei cauzata de factori necunoscuti (idiopatici) ori boli sau alte conditii precum :

* anomalii prezente la nastere (congenitale), cum ar fi spina bifida, situatie in care canalul spinal nu se inchide normal sau situatii care afecteaza formarea normala a osului. Intre 5-7% dintre cazurile de scolioza sunt determinate de anomalii congenitale ale coloanei, care determina curburi ale coloanei, curburi care sunt mult mai rigide decat cele determinate de scolioza idiopatica. Aceste curburi se agraveaza pe masura ce copilul creste, in special in perioada adolescentei
* afectiuni musculare sau nervoase, precum paralizia cerebrala, sindromul Marfan sau distrofia musculara
* traumatisme
* infectii
* tumori.

La adulti scolioza poate apare ca urmare a modificarilor coloanei determinate de imbatranire (procese degenerative). Aceste procese degenerative pot fi cauzate de catre osteoartrite sau osteoporoza. In copilarie si adolescenta scolioza, in general, nu cauzeaza simptome si nu este evidenta pana cand deformarea coloanei vertebrale nu devine severa. Ea poate fi prima data perceputa de catre parinti care observa ca imbracamintea copilului nu sta drept sau tivurile sunt inegale. Coloana copilului poate arata cocosata iar coastele pot fi proeminente in afara.


Copilul cu scolioza:

* un umar poate parea mai inalt decat celalalt
* un sold poate parea mai inalt decat celalalt
* capul copilului nu este centrat pe corpul sau
* un omoplat poate fi mai proeminent decat celalalt
* coastele sunt mai ridicate pe o parte cand copilul se apleaca in fata din talie
* linia taliei poate fi mai plata pe o parte.
De cele mai multe ori scolioza nu cauzeaza dureri in copilarie sau adolescenta. Durerea in adolescenta la cei care au scolioza este data de alte cauze, precum tumori ale oaselor sau tumori ale maduvei. Daca copilul are dureri asociate scoliozei este foarte important ca el sa fie examinat de catre doctor puntru a stabili cauza durerii.

Adultii care au scolioza pot sau nu sa aiba dureri de spate. In majoritatea cazurilor, unde sunt prezente durerile de spate, este greu de stabilit daca ele sunt cauzate de catre scolioza. Oricum, daca scolioza la adulti se agraveaza si devine severa ea poate determina aparitia durerilor de spate si a dificultatilor la respiratie. Alte afectiuni, cum ar fi cifoza, cauzeaza simptome similare scoliozei.


Boli ale tiroidei

Tireotoxicoza reprezinta o afectiune care cuprinde tota­litatea simptomelor consecutive unei hipertiroidii (secre­tie excesiva de hormoni tiroidieni).Termenul de tireotoxicoza defineste manifestarile clinice, fiziopatologice si biochimice,care se produc cand tesuturile sunt expuse si raspund la actiunea excesiva de hormoni tiroidieni. Aceasta afectiune se poate produce in mai mult moduri dintre care cel mai important cuprinde acele afectiuni care determina o supraproductie de hormoni de catre glanda tiroida.In cazuri rare, aceasta hiperfunctie este rezultatul unei secretii excesive de TSH de catre o tumora hipofizara sau se datoreaza rezistentei hipofizare la actiunea hormonilor tiroidieni, dar nu si rezistentei la nivelul tesuturilor periferice. Alte cauze sunt reprezentate de actiunea unui stimul tiroidian, nereglat homeostatic, de origine extrahipofizara.

Semnele si simptomele tireotoxicozei pot fi:

* generale:scadere ponderala importanta cu apetit pastrat sau chiar crescut,intoleranta la caldura;
* cardiovasculare(care, uneori,pot fi singurele manifestari ale hipertiroidiei), tahicardie sinusala permanenta(accelerarea ritmului cardiac,ajungand pana la 100-120 batai/minut),chiar si in somn;functia cardiaca poate fi uneori sever afectata,cordul nemaiputand asigura necesarul de oxigen pentru tesuturi(insuficienta cardiaca);
* neuromusculare :tremor al extremitatilor,astenie fizica cu scaderea fortei musculare;
* oculare: privire fixa caracteristica, cu marirea fantelor palpebrale, rarirea clipirii si, incetinirea miscarilor pleoapei si insuficienta ridicarii sprancenei la orientarea in sus a privirii, manifestare ocular ace trebuie diferentiata de oftalmopatia infiltrative din boala Graves;
* tegumentare :tegumente subtiri,calde,umede;- neuropsihice:instabilitate emotionala,insomnii.

Hipotiroidismul consta in deficienta hormonilor tiroidieni. Boala apare cand glanda tiroida nu produce suficienti hormoni, ai caror rol, printre altele, este de a controla felul in care organismul consuma energia. Deficitul hormonilor tiroidieni afecteaza toate sistemele organismului.
Riscul de a dezvolta hipotiroidism tinde sa creasca odata cu varsta. Femeile invarsta au cel mai mare risc.

In cazuri rare, hipotiroidismul apare la sugari si copiii mici. Sugarii au o crestere si o dezvoltare normala daca hipotiroidismul este tratat in timpul primei luni de viata. Hipotiroidismul infantil netratat poate duce la afectari ale creierului, ce implica un retard psihic si un retard al dezvoltarii.
Adolescentii cu hipotiroidism tipic, arata mult mai tineri decat varsta corespunzatoare. Cu tratament adecvat, un adolescent va recupera in greutate si inaltime si va ajunge tinerii de aceeasi varsta.

Hipotiroidismul netratat la adulti, poate duce la complicatii multiple, incluzand pericardita (acumularea de lichid in jurul inimii) si cresterea nivelului de colesterol si trigliceride (care creste riscul pentru boli ale arterelor coronare si pentru accidente vasculare cerebrale). Hipotiroidismul grav poate duce la complicatii serioase (coma mixedematoasa). Daca hipotiroidismul netratat se amelioreaza sau se agraveaza, depinde de etiologie si varsta.

Hipotiroidismul cauzat de tiroida Hashimoto, o boala in care sistemul de aparare al corpului (imun) ataca glanda tiroida, ocazional, va disparea spontan (de la sine). Cele mai frecvente sunt situatiile in care functia tiroidiana scade treptat. Femeile pot dezvolta hipotiroidism in timpul sau dupa sarcina. Hipotiroidismul dezvoltat inainte de sarcina se poate accentua in timpul sarcinii.


Cauze

Una dintre cele mai frecvente etiologii ale hipotiroidismului este tiroidita Hashimoto, o afectiune in care sistemul de aparare al corpului sau sistemul imun produce anticorpi, care ataca si distrug in timp tesutul tiroidian. Ca rezultat, glanda tiroida nu poate produce hormon i tiroidieni. Peste tot in lume, deficitul de iod este prima cauza de hipotiroidism. Adaosul de iod in sare, alimente si apa a eliminat aceasta problema.

Alte cauze frecvente de hipotiroidism sunt:

* tratamentele chirurgicale la nivelul tiroidei: tiroida poate fi scoasa in intregime (tiroidectomie totala) sau partial, pentru a trata boli ca hipertiroidism (se produce prea mult hormon tiroidian), o glanda tiroidiana prea mare (gusa) care face inghitirea dificila, cancerul tiroidian sau noduli tiroidieni care pot fi supra-activati sau cancerosi
* terapia cu iod radioactiv: care se foloseste frecvent pentru tratamentul hipertiroidismului; aceasta metoda distruge glanda tiroida
* iradierea externa: folosita pentru tratamentul unor cancere ca limfomul Hodgkin; acest tratament radioactiv poate distruge glanda tiroida.

Cauze mai putin frecvente:

* -infectiile: infectiile virale si bacteriene pot afecta temporar glanda tiroida, ducand la o forma de hipotiroidism pe termen scurt; hipotiroidismul dat de infectii nu devine, de obicei, permanent
* -medicamentele: unele medicamente pot interfera cu producerea de hormoni tiroidieni; litiul carbonic este unul dintre cele mai cunoscute medicamente care duce la hipotiroidism; altele sunt amiodarona si alfa-interferonul
* -rar, afectiuni ale glandei pituitare (hipofiza) sau ale hipotalamusului (determina forme secundare si tertiare ale hipotiroidismului): glanda pituitara si hipotalamusul produc hormoni care controleaza functia tiroidiana si ca raspuns, afecteaza capacitatea acesteia de a produce hormoni tiroidieni
* -iodul in exces: prezent in alimente sau medicamente, poate reduce functia glandei tiroide; aceasta problema este temporara
* -hipotiroidismul congenital- aproximativ unul din 4000 de nou-nascuti are o glanda tiroidiana cu probleme functionale.

Hipotiroidismul bland (subclinic) este cel mai frecvent dat de tratamentul inadecvat al hipertiroidismului, de tiroidita Hashimoto sau de radioterapia cu iod. Oricum, hipotiroidismul sublinic poate avea ca etiologie orice cauza a hipotiroidismului clinic.

In general, severitatea simptomelor depinde de varsta, de perioada de timp de la debutul bolii si gravitatea conditiei. Simptomele pot fi atat de usoare si pot aparea atat de lent, incat pot trece neobservate ani de zile. Odata cu inaintarea in varsta, simptomele sunt mai notabile.
Hipotiroidismul usor (subclinic) adesea nu este asociat cu simptome sau prezinta simptome usoare, care pot fi atribuite inaintarii in varsta, ca de exemplu afectarea memoriei, pielea uscata si oboseala.

Simptomele hipotiroidismului in timpul si dupa sarcina, includ oboseala, pierderea in greutate, ameteala, depresia, problemele de concentrare si tulburarile de memorie. Unele femei dezvolta gusa.
Din cauza varietatii simptomelor, hipotiroidismul poate fi confundat cu depresia, in special in timpul si dupa sarcina. La persoanele invarsta poate fi confundata cu boala Alzheimer, dementa si alte boli care se asociaza cu pierderea memorie.


Hipertiroidism

O afectiune nemiloasa a tiroidei !
In cazul in care tiroida nu produce o cantitatea suficienta de hormoni, afectiunea se numeste hipotiroidism, iar atunci cand glanda produce mai multi decat este necesar, afectiunea se numeste hipertiroidism. Daca sunt tratati la timp, pacientii suferind de afectiuni tiroidiene pot duce o viata normala, activa.

Sint multe simptome asociate cu hipertiroidismul, iar pentru fiecare pacient unele sunt mai accentuate decat altele:

* lipsa de energie, stare de slabiciune generala;
* nervozitate, anxietate, iritabilitate;
* transpiratie in exces, intoleranta la caldura;
* pofta de mancare buna, pierederi in greutate (uneori se constata o crestere a masei corporale din cauza poftei de mancare), dificultati de inghitire, si diaree;
* modificari ale pielii, mai calda, transpirata, si foarte fina.

Clasic se disting doua categorii de forme de hipertiroidism: hipertiroidism simplu si autoimun.

Hipertiroidismul autoimun, numit si Basedow-Graves, este cauzat de o conditie autoimuna, adica, corpul considera glanda tiroida ca pe ceva strain si incepe sa o atace. Cauza nu este cunoscuta foarte bine, cert este ca acest atac nu distruge tiroida, ci o stimuleaza. Astfel, acesta incepe sa produca si mai multi hormoni ca inainte de atac, rezultand hipertiroidismul.

In unele cazuri, in glanda se dezvolta un nodul, care functioneaza in mod independent de restul glandei tiroide. Daca acest nodul secreta mai multi hormoni tiroidieni, apare hipertiroidismul.