Ce este Acupunctura?

Acupunctura este o specialitate medicala, care face parte din domeniul vast al medicinei traditionale chineze. Acupunctura se studiaza in universitati de medicina din toata lumea, precum si in centre nationale de specialitate.

Izvoarele istorice o dateaza in urma cu cca 3500 ani, fiind folosita cu eficienta terapeutica si perfectionata in China. Acupunctura este o metoda terapeutica care realizeaza echilibrarea energetica a organismului bolnav precum si a organismului aparent sanatos ,dar tulburat din punct de vedere energetic.

Aceasta metoda de tratament  se aplica pacientilor dupa un prealabil diagnostic energetic computerizat.


Contact

Programul de lucru:
Luni-vineri - 9-21
Sambata - in functie de programari
Duminica – zi de odihna;
Telefon: 0744.266.088 / 0723.098.860


Insomnie


Somnul este o intrerupere repetitiva a starii de veghe ce corespunde intreruperii activitatii S. R. A. A. (sistemul reticulat activator ascendent) , in timpul careia functiile organismului raman controlate de structuri anatomice subiacente.

Este considerat ca fiind normal ca durata somnul mai mult de 7 ore pe noapte si mai putin de 9 ore. O durata mai scurta de 7 ore sugereaza un somn inadecvat, iar o durata peste 9 ore sugereaza o hipersomnie (stare de somnolenta excesiva diurna) primara, dar aceasta nu este o regula stricta, deoarece exista variatii individuale in durata somnului.

Somnul cuprinde 2 stadii-R. E. M (rapid eye movement) in care creierul este activ iar restul corpului inactiv, este si perioada cu vise a somnului, si N. R. E. M (nonrapid eye movement) cu tonus muscular ridicat, absenta miscarilor oculare, este stadiul in care creierul este inactiv si corpul activ.

Tulburarile somnului pot avea cauze ocazionale (schimbarea locului de dormit, anumite substante) sau pot fi simptome in cadrul unor boli generale sau psihiatrice. Tulburarile de somn pot fi casificate in 4 sectiuni majore dupa etiologie:

* -tulburari de somn primare;
* -tulburari de somn legate de tulburari mentale;
* -tulburari de somn legate de o conditie medicala generala (boala) ;
* -tulburari de somn induse de o substanta.


1. Cele primare sunt tulburarile in a caror etiologie nu este implicata nici una dintre celelalte 3 amintite mai sus, se presupune ca acestea provin din dereglari endogene (ce tin de organism) survenite in generarea sau reglarea ritmului somn-veghe complicate si de alti factori. Acestea se clasifica la randul lor in dissomnii si parasomnii. Dissomniile sunt anomalii in calitatea, cantitatea sau reglarea somnului iar parasomniile sunt caracterizate de comportament anormal in timpul somnului sau tranzitiilor somn-veghe (apar halucinatii, paralizii-cu incapacitatea de a se misca timp de cateva secunde, minute) .
2. Tulburarile de somn in legatura cu alte tulburari mentale implica o perturbare a somnului care are drept cauza o boala diagnosticabila (de obicei tulburari afective sau de anxietate) , iar aceasta trebuie sa fie destul de severa pentru a fi investigata separat.
3. Tulburarile de somn legate de o conditie medicala generala sunt date de efectele fiziologice directe ale unei boli asupra sistemului somn-veghe.
4. Tulburarile de somn induse de o substanta rezulta din uzul sau incetarea recenta a uzului unei anumite substante inclusiv a medicamenteor.

Esentiala in diagnosticarea unei tulburari de somn este acuza pacientului in legatura cu dificultatea in initierea sau mentinerea somnului ori prezenta unui somn neodihnitor ce dureaza cel putin o luna si care afecteaza negativ desfasurarea activitatilor profesionale sau sociale. Astfel, cu cat persoana este mai preocupata de problema tulburarii respective se creeaza un cerc vicios si apare frustrarea care accentueaza incapabilitatea de a adormi sau de a mentine somnul. Insomnia cronica poate duce la sentimente de stare proasta de sananate in cursul zilei si la deteriorarea atentiei, afectivitatii, motivatiei, energiei si concentarii si o crestere a fatigabilitatii.

Incidenta tulburarilor de somn este in crestere, acestea apar predominent la persoanele in varsta (din cauza afectiuniolor somatice multiple asociate) si mai mult la femei. Copiii sunt de asemenea afectati in masura destul de mare dar acest fapt este pus pe seama dzvoltarii cerebrale insuficiente, acestea rezolvandu-se odata cu maturarea cerebrala fara a lasa sechele.

Tulburarile somnului sunt tratabile atat medicamentos cat si printr-o igiena corecta a somnului sau prin psihoterapie.

Cea mai importanta acuza in cazul insomniei primare este aparitia unei dificultati in initierea sau mentinerea somnului ori prezenta unui somn neodihnitor, iar problema trebuie sa dureze cel putin de o luna. Cel mai adesea indivizii afectati de insomnie primara acuza dificultatea in a ramane adorminti in combinatie cu vigilitate intermitenta pe parcursul somnului iar cel mai rar prezenta somnului nereconfortant. De asemenea apare o preocupare importanta fata de lipsa de somn, fapt care duce la agravarea acesteia prin aparitia frustrarii. Statul in patul in care individul petrece nopti fara somn cauzeaza frustrare si excitatie conditionata, somnul poate aparea mai usor cand acesta nu incearca sa adoarma (de exemplu privind la televizor sau citind) . Unii indivizi afirma ca dorm mai bine departe de dormitoarele lor, adica in alte circumstante vizuale decat rutina.

Cronicizarea insomniei poate duce la aparitia unor complicatii, indivizii avand sentimente de stare proasta a sanatatii in timpul zilei (deteriorarea afectivitatii, atentiei, motivatiei, scaderea energiei si a concentrarii si cresterea fatigabilitatii) .

Datele cu privire la prevalenta insomniei primare in populatia generala sunt putine dar anchetele populationale arata o prevalenta pe an de 30-45% la adulti. In populatia generala, prevalenta este de aproximativ 1-10% la adulti si 25% la batrani. Aproximativ 15-25% dintre pacientii clinicilor specializate in tulburari de somn si care au insomnie cronica sunt diagnosticati cu insomnie primara.

Factorii declansatori ai insomniei primare pot fi diferiti de cei ce o intretin. De obicei debutul este brusc si apare in contextul unui stress social, psihic sau medical. Insomnia primara apare de regula la adultul tanar sau la varsta medie, fiind rara in copilarie sau adolescenta. Evolutia se poate limita la cateva luni in cazul factorilor psihici sau medicali care o declanseaza, iar 50-75% dintre cei cu acuze hipnice prezinta simptomatologie de mai mult de un an, insomnia anterioara fiind factorul de risc cel mai important. In alte cazuri insomnia are un caracter episodic, cu perioade de somn bun si perioada de somn mai rau, in functie de evenimentele de viata. De obicei insomnia primara persista mai mult timp dupa rezolvarea factorilor declansatori (cauze: intensificarea excitatiei si conditionare negativa) .

Anchetele arata ca prevalenta este mai mare odata cu inaintarea in varsta (apar probleme somatice mai multe) si la sexul feminin. Adultii tineri se plang mai frecvent de imposibilitatea de a adormi pe cand cei de varsta medie si batranii au probleme mai mult in a mentine somnul si cu trezirea matinala precoce.

Somnul superficial si intrerupt are o conditionare genetica dar putinele date din studiile pe gemeni furnizeaza rezultate contradictorii despre importanta factorilor genetici in insomnia primara.